„Ca să fim noi oameni, au fost alţi oameni, şi ca să fie alţi oameni, suntem noi oameni.“ spunea Nicolae Iorga. Cu gândul la aceste cuvinte vă scriu la centenarul înfiinţării asociaţiei dumneavoastră şi vă transmit felicitări şi urări de bine tuturor profesorilor, educatoarelor şi învăţătorilor din Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ.

Înaintaşii dumneavoastră v-au lăsat un patrimoniu de neimaginat şi, între ei, întâiul, a fost Leon Mrejeriu. Fără dumneavoastră, cei din actuala Asociaţie a Învăţătorilor din judeţul Neamţ, glasul său nu poate striga către dascălii de astăzi: „Noi nu am fost nici primii şi nici ultimii, dar v-am deschis drumuri pe care, cu vrednicie, trebuie să păşiţi. Faceţi-vă datoria în faţa viitorului: trudiţi, fiţi uniţi, fiţi puternici şi plini de convingere faţă de menirea socială pe care Dumnezeu v-a dat-o, spre neuitare şi veşnică propăşire a neamului românesc ! Iar noi, de acolo de unde am fost chemaţi să facem o nouă asociere, vă vom privi cu bucurie vredniciile şi vă vom binecuvânta pe cei care meritaţi!“

La congresul din Arad din 2006 eraţi cea mai veche asociaţiei a învăţătorilor reactivată după 1990 şi aţi dat un exemplu întregii ţări. Nu aţi uitat cuvintele lui Mrejeriu.
În ţară am început de câţiva ani să căutăm rădăcinile mişcării învăţătoreşti şi să păşim pe urmele înaintaşilor. Ceea ce am descoperit ne copleşeşte. Slujitorii şcolii aveau cea mai onorabilă, bogată şi organizată asociaţie profesională din România. O armată de dascăli funcţiona ca o reţea solidară cu gândul la dezvoltarea profesională a membrilor şi la binele neamului. În fiecare oraş aveau casa învăţătorului, bancă proprie, casă de ajutor, revistă, case de odihnă. Când preşedintele AGIRo intra în audienţă la ministru, deseori acesta întreba „Ce mai face armata învăţătorilor?”

AGIRo a organizat după reactivare 5 Congrese Naţionale (XXVIII-XXXI) la Arad, Bucureşti (Palatul Parlamentului şi Universitatea Politehnica), Constanţa şi Slobozia. La aceste evenimente cel mai mic număr a fost de 750 delegaţi, iar cel mai mare de 1300. Au mai participat la congresele AGIRo Preşedintele Românie, Ministrului Educaţiei din România şi R.Moldova, Preşedintele Academiei Române, parlamentari, europarlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personalităţi ale vieţii publice şi din domeniul culturii. Au conferenţiat nume de prestigiu din domeniul ştiinţelor educaţiei. Din octombrie 2010 s-a înregistrat la Ministerul Justiţiei din Chişinău Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România –filiala R. Moldova.

Cu o parte dintre Dumneavoastră ne-am văzut deja în repetate rânduri. La Piatra sunt de-al casei de câţiva ani şi vă mulţumesc pentru ospitalitate. Ne-am mai întâlnit la Arad, la Bucureşti, la Alexandria, la Roşiori, la Bacău, la Constanţa, la Chişinău şi la Slobozia. Domnul Gheorghe Amaicei face parte din Consiliul Director al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România şi are grijă să ne reamintească mereu să ţinem drumul drept. Neamţul a fost şi este un model de activitate asociativă învăţătorească.

În mesajul Tronului către un congres AGIRo interbelic Regele spunea „Dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător“. La congresul învăţătoresc din 1923 ţinut la Arad se spunea că învăţătorii sunt cei „bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie“. Nu suntem altfel nici azi. Aşa au fost învăţătorii dintotdeauna, iar regii vor visa mereu să fie învăţători…

Vă doresc spor în toate şi multe împliniri.
Cu multă preţuire,
Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România,
Viorel Dolha

Această pregătire se datora în primul rând învăţătorilor de pe Valea Bistriţei, care îl aveau în frunte pe Mihai Lupescu (1861-1922), învăţător model, înzestrat cu o mare energie creatoare şi cu o deosebită capacitate organizatorică.

Până a fi legiferate „cercurilor culturale“, el aduna pe învăţătorii de pe Valea Bistriţei şi le făcea cunoscute noutăţile din domeniul învăţământului primar şi despre Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, care funcţiona încă din anul 1898 şi care a avut primul congres la Ploieşti.

Primul preşedinte al Secţiei Judeţene Neamţ a fost învăţătorul Leon Mrejeriu (n. 10. 02. 1879, Cotîrgaş, Broşteni, Neamţ – d.14. 05. 1945, Mizil), fost elev al lui Mihai Lupescu.

Leon Mrejeriu, împreună cu alţi colegi din acea vreme, între care, amintim pe Constantin Fedeleş, mort în Primul Război Mondial, Alexandru Ionescu, Constantin Scutărăscu, Ioan Radu şi mulţi alţii au constituit Asociaţia Învăţătorilor Nemţeni care a fost printre primele din România. Asociaţia avea şi are un caracter (scop) pe care şi l-a păstrat accentuându-l până astăzi cu totul deosebit de al altor organizaţii profesionale şi anume: „solidarizarea şi organizarea învăţătorilor într-o comuniune nu este şi nu a fost numai măsura de apărare şi dobândire de drepturi şi avantagii, ci este colaborarea tuturor spre a se putea găsi şi folosi cele mai potrivite mijloace pentru educarea copiilor neamului şi poporului român.“

În toate activităţile membrii asociaţiei, educatoare, învăţători, profesori nu au discutat numai probleme care îi privesc pe ei, în interesele lor personale, au discutat şi au dezbătut probleme de interes obştesc, naţional, pedagogic şi social.

Prin câte a trecut neamul nostru şi la câte a fost martor, Asociaţia a ieşit mai mare şi mai întărită, încât astăzi, după o sută de ani de existenţă, ea se poate mândri cu rezultate remarcabile.

Activitatea asociaţiei a cunoscut mai multe perioade de-a lungul timpului:

I. – Perioada anilor 1912 – 1944, când activitatea asociaţiei poate fi apreciată ca deosebită, concretizată în mai multe domenii. Astfel, revista Şcoala şi viaţa, anul X, nr. 1 din septembrie 1939, pp. 155-255, editată de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (director T. D. Iacobescu), analizând activitatea secţiilor judeţene făcea următoarele aprecieri despre Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ, pe care noi, în continuare, le sintetizăm:

- Secţia a fost înfiinţată în anul 1912 şi a avut următorii preşedinţi:

Leon Mrejeriu; – 1912-1914

Constantin Fedeleş – 1914-1916, (d. în război)

Constantin Stan – 1916-1920, inspector general;

Ioan Radu – 1920 până azi (1939), directorul Şcolii Nr. 1 din Piatra-Neamţ.

Referindu-se la realizările Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, amintita revistă menţiona:

- Secţia de la Neamţ are local propriu şi numără în prezent 672 de membri;

- Domnul Radu este preşedintele actual, sub care clădirea a fost cumpărată de la Banca Naţională, cu bani din cotizaţii şi cu bani aduşi de Leon Mrejeriu de la Minister şi este denumită Casa Învăţătorului;

- Banca Corpului Didactic, înfiinţată în anul 1924, este cea dintâi din ţară;

- Secţiunea are revista Apostolul (este vorba de seria I, care a apărut în perioada noiembrie 1934 – decembrie 1944).

II. – Perioada anilor 1944 – 1989, este cea în care, deşi Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ nu a fost desfiinţată, şi-a încetat activitatea.

- Bunurile materiale ale Asociaţiei au fost confiscate, o parte fiind preluată de Sindicatul Muncitorilor din Învăţământ şi Cultură;

- Cu mare greutate s-a putut păstra Casa Învăţătorilor, de pe Strada Petru Rareş nr. 24, în care a avut sediul, în două camere, Sindicatul Învăţământ şi Casa de Ajutor Reciproc, care a provenit din Banca Cadrelor Didactice. Toţi banii găsiţi în casa de bani, precum şi titlurile de valoare au fost confiscate/furate de glorioasa Armată Roşie.

Membrii Asociaţiei se mai întâlneau la anumite activităţi sindicale şi profesionale, în mod deosebit la Corul sindicatului învăţământ şi trăiau cu speranţa că lucrurile vor deveni din nou la normal. Unii dintre ei au prins aceste noi schimbări, reuşind să ne mobilizeze şi pe noi cei mai tineri.

III. – După decembrie 1989. Imediat după revoluţie, un grup din vechea gardă, împreună cu unii mai tineri, au reuşit să revitalizeze Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ.

Prin Sentinţa civilă nr. 163 din 5 octombrie 1990 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă şi investită cu formulă executorie, Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ a fost reînfiinţată şi recunoscută cu statut de personalitate juridică.

La şedinţa de reînfiinţare din ziua 2 octombrie 1990, la care au participat 121 cadre didactice (educatoare, învăţători şi profesori), după cum este stipulat în procesul-verbal încheiat cu această ocazie, s-a ales un comitet format din următoarele cadre didactice: învăţătorul Gheorghe Şerban – preşedinte, învăţătorul Ioan Humă – vicepreşedinte, învăţătorul Constantin Cuciuc şi profesorul Emil Nicolau – membri, institutorul Petre Radu – secretar.

Comitetul şi-a propus ca sediul asociaţiei să fie în imobilul din Strada Petru Rareş nr. 24, fosta Casă a Învăţătorilor, unde funcţionează azi Casa Corpului Didactic a judeţului Neamţ, Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare Neamţ şi Casa de Ajutor Reciproc Învăţământ.

Prin sentinţa civilă nr. 759, din 18.februarie 1991, a Judecătoriei Piatra-Neamţ, s-a hotărât, redobândirea imobilului Casa Învăţătorului din Strada Petru Rareş nr. 24 de către Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ cu dreptul de unic proprietar.

Ca urmare a rămânerii definitive a acestei hotărâri, între Consiliul de Administraţie al Asociaţiei Învăţătorilor şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ, ca ordonator de credite, coordonator al Casei Corpului Didactic, s-a încheiat contracte de comodat, iar cu Sindicatul Învăţământ şi Casa de Ajutor Reciproc, protocoale care sunt valabile şi în prezent.

După decesul preşedintelui Gheorghe Şerban (1995), Consiliul de conducere al Asociaţiei Învăţătorilor s-a întrunit în şedinţă de lucru, a hotărât completarea consiliului. A fost completat prin alegerea profesorului Gheorghe Amaicei, care a devenit noul preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ. Tot în aceeaşi şedinţă de consiliu, s-a hotărât ca documentele (actele) existente ale asociaţiei să fie preluate pe bază de proces-verbal de către profesorul Gheorghe Amaicei de la doamna Viorica Telişcă (Dorneanu), director al Casei Corpului Didactic din acea vreme, documente pe care le primise de la fostul preşedinte.

În vederea reorganizării activităţii Asociaţiei Învăţătorilor, s-a constituit un comitet de iniţiativă, iar activitatea acestui comitet s-a hotărât să fie consemnată în registrul de procese verbale. Noul comitet a început să facă pregătirile ţinerii conferinţei asociaţiei.

În ziua de 14 aprilie 1995, s-au desfăşurat lucrările conferinţei Asociaţiei, la care au participat şi invitaţi. S-a luat în discuţie următoarea ordinea de zi:

- Informare asupra activităţii Asociaţiei de la reînfiinţare şi până la data conferinţei;

- Aprobarea noului statut al Asociaţiei Învăţătorilor;

- Sarcinile ce urmau a fi îndeplinite în perioada următoare;

- Alegerea noului consiliu de conducere;

- Discuţii şi comunicări,

Conferinţa a propus ca noul consiliu să fie format din trei membri onorifici şi nouă membri activi.

Iată componenţa noului consiliu:

* membrii onorifici

- Constantin Cuciuc

- Emil Nicolau

- Ioan Humă

* membrii activi, aleşi pe funcţii:

- Gheorghe Amaicei, preşedinte,

- Gh. Vadana, prim-vicepreşedinte,

- George Grigorică, vicepreşedinte,  responsabil cu probleme profesionale,

- Gheorge-Adrian Armencea, secretar,

- Dan Agrigoroaie, inspector şcolar din partea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Neamţ,

- Ştefan Corneanu, reprezentant al Sindicatului Învăţământ,

- Paraschiva Păduraru, membru,

- Ion Iacob, casier,

- Octavian Barna, membru, reprezentant al C. A. R. Învăţământ.

Menţionăm că, de la început, între membrii consiliului a existat o atmosferă de lucru foarte bună, fapt care a condus la obţinerea de rezultate meritorii, depăşind cu bine greutăţile apărute pe parcurs.

Prezentăm, în continuare, cele mai importante realizări:

- editarea lucrărilor: Locuri, oameni şi şcoli de pe plaiuri nemţene, scrisă de Constantin Luchian (2003) şi Pagini din istoria învăţămîntului în judeţul Neamţ – antologie (2008), lucrări apreciate de mass-media;

- în colaborare cu Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, am organizat 25 simpozioane cu tema Dascăli nemţeni de altădată;

- participarea la aniversările Colegiului Naţional Gheorghe Asachi din Piatra-Neamţ, la care s-au înmânat unor colegi diplome aniversare, la 85 la 90 şi la 95 de ani;

- am reuşit, după multe procese de-a lungul anilor (ianuarie 1999-24 octombrie 2002) să redobândim şi imobilul din Strada Mihail Sadoveanu, din Piatra-Neamţ, fostul Cămin al Învăţătorilor, unde, în prezent, se află sediul Asociaţiei noastre.

Tot la capitolul realizări, putem aminti relaţia de parteneriat dintre Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ cu Asociaţii similare din Republica Moldova, concretizată prin participarea unei delegaţii de la Nisporeni la Congresele al XXIX-lea, al XXX-lea şi al XXXI-lea ale AGIRo.

prof. înv. primar Şişca Maria Laura,
Şcoala cu Clasele I-VIII „Liviu Rebreanu“ Comăneşti 

Pentru dascălii din judeţul nostru, joi, 19 ianuarie (din motive obiective activitatea nu a fost posibilă pe 15 ianuarie), a însemnat dublă sărbătoare: pe de o parte, datorită temei (Rolul dascălului în promovarea literaturii române), pe de altă parte (foarte important), graţie invitaţilor deosebiţi, emblemă a culturii române: academician IONEL HAIDUC – preşedinte Academia Română, prof.univ.dr. NICOLAE GEORGESCU, Facultatea de Filologie, Universitatea „Spiru Haret“, din Bucureşti, scriitor şi prof. D. R. POPESCU, directorul Editurii Academia Română, scriitor, editor DOINA RIZEA, director Editura „Floare Albastră“, Bucureşti.

La sesiunea judeţeană de comunicări au mai luat parte învăţători, institutori, profesori de limba şi literatura română din unităţile de învăţământ din judeţ, reprezentanţi ai Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, ziarişti.

În deschidere, domnul inspector şcolar general, prof. Constantin Amarie a precizat: „suntem deosebit de onoraţi că în şcoala din judeţul Teleorman vin astfel de personalităţi. Este un prilej deosebit pentru noi să ne împărtăşim din experienţa acestor distinşi oaspeţi şi să avem grijă ca ceea ce ne spun să fie introdus în activitatea noastră la clase“. A subliniat, de asemena, că asistăm, în prezent, la un „analfabetism funcţional“ şi, „din punctul de vedere al civilizaţiei intelectuale avem multe de făcut“.

Domnul Preşedinte al Academiei Române, Ionel Haiduc, a ţinut o adevărată lecţie de promovare şi preţuire a culturii naţionale. A început prin a mulţumi învăţătoarei Domniei-Sale („Am ajuns ce am ajuns datorită faptului că am avut în clasele I- IV o învăţătoare deosebită“), celei care a reuşit să-i trezească „dragostea şi curiozitatea pentru învăţătură“; referindu-se la momentul în care a devenit membru al Academiei, a mărturisit cu deosebită modestie: „am simţit că acest succes din viaţa mea trebuie să-l împărtăşesc cu învăţătoarea mea“, subliniind rolul dascălului în educaţia şi formarea fiecăruia dintre noi. A prezentat, apoi, importanţa unei Zile a Culturii, necesitatea acesteia, mai ales într-o perioadă a globalizării. Fenomen de mare complexitate, corelat cu revoluţia tehnologică şi cea economică, globalizarea presupune şi un risc foarte mare: dispariţia dialogului dintre culturi şi civilizaţii, pierderea identităţii şi continuităţii popoarelor – care se definesc, ca naţiuni, prin limbă, tradiţii, spiritualitate, cultură. O dovadă o constituie, la noi, „anglicizarea“ limbii române, consecinţă a culturii „coca-cola“, cultivate în dauna culturii naţionale; se promovează cultura de import; de multe ori se tratează superficial sau chiar se deformează istoria naţională; se distruge cultura populară; mass-media promovează violenţa, revoluţia sexuală etc. S-a ajuns, astfel, ca ştiinţa să fie acaparată de pseudo-ştiinţă, religia – de pseudo-religie, valoarea , de nonvaloare.

Ziua Culturii este un prilej de reflectare asupra tuturor acestor realităţi, dar nu trebuie să fie unicul.

Academia Română poate spune că şi-a îndeplinit datoria, reuşind să ducă la bun sfârşit câteva proiecte de interes naţional: „Tratatul de Istorie a Românilor“, din care au apărut nouă volume şi este în pregătire cel de al zecelea; terminarea „Dicţionarului Tezaur al Limbii Române“; Dicţionarul General al Literaturii Române.

În faţa presiunii globalizării, trebuie sprijinită arta, cultura naţională, ca să nu dispărem ca naţiune. Un rol important trebuie să revină, în acest sens, şcolii.

Domnul preşedinte al Academiei Române consideră că programele şcolare şi manualele ar trebui simplificate; disciplinele limba şi literatura română şi istoria românilor au o importanţă majoră în promovarea culturii naţionale. Dascălul are, în acastă perioadă, o sarcină deosebit de grea: este cunoscută atitudinea tinerilor faţă de lectură, având la îndemână internetul. „Trebuie să-i orientăm cu dragoste şi înţelegere către lectură, să-i convingm că internetul oferă informaţii utile, dar nu şi plăcerea lecturii; să-i obligăm cu blândeţe, să-i motivăm, să-i atrgem spre cultură“ – a fost îndemnul preşedintelui Academiei.

Domnul Dumitru Radu Popescu, scriitor, prozator, dramaturg şi academician român, afirmă că, pentru om, lectura este fundamentală: „Nu poţi avea mintea ta, dacă nu ai propria lectură“.

Domnul Nicolae Georgescu, prof. univ. dr., cel mai important eminescolog în viaţă, atrage atenţia asupra rostirii în limba română, propunând păstrarea limbii româneşti. Consideră că studierea literaturii populare (în special proverbe, ghicitori, descântece, frământări de limbă) în şcoală, ar însemna o mai bună cunoaştere a limbii, a semnificaţiilor.

Intervenţiile celor din sală au arătat interesul dascălilor teleormăneni pentru cultură, pentru promovarea adevăratelor valori.

În această perioadă, „omul de la catedră“ face cu adevărat sacrificii, încercând să fie păstrată imaginea de „domn Trandafir“, care să dea celor din jur acel „prinos de bunătate“ (Rodica Surcel, învăţătoare, şcoala Liţa).

Omul cultivat este un om îndumnezeit. Se impune un semnal de alarmă pentru tinerii noştri, care trebuie să-şi dorească să se îndumnezeiască prin lectură (Andrei Cojoacă, reprezentantul Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului).

Trebuie să-i detreminăm pe elevii noştri să cunoască sensul primar al cuvintelor din limba română (e nevoie să se studieze gramatica limbii române în liceu); activitatea de astăzi a fost o lecţie de comunicare, în adevăratul sens al cuvântului (comunicare= cuminecare).

„Consider că şcoala care formează adevăratul DASCĂL rămâne LICEUL PEDAGOGIC, specializarea învăţători/ educatoare.“ (Aneta Grigore, profesor, Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat“, din Alexandria).

Mai multe detalii în Invitaţia către şcoli .doc (54 kb)

Şcoala cu Clasele I-VIII „Dan Barbilian“ Constanţa organizează şi ediţia a IX-a Concursului de Informatică „Comunicare, Colaborare, Competiţie, Calculatoare“,   care se desfăşoară  în perioada 15 – 18 martie 2012 şi se adresează claselor I-VI. Aflaţi mai multe despre acesta din regulament .doc (59 kb).

Descarcă Regulamentul concursului .doc (76 kb)

Descarcă Protocolul de colaborare .doc (40 kb)

***

Descarcă proiectul simpozionului în versiune .doc (90 Kb)