www.Învăţători.ro

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România

DATE DIN ISTORIA ROMÂNILOR DIN BASARABIA SI TRANSNISTRIA

DATE DIN ISTORIA ROMÂNILOR DIN BASARABIA SI TRANSNISTRIA:

De aici se poate descărca în format Word Descarcă DATE DIN ISTORIA ROMÂNILOR DIN BASARABIA SI TRANSNISTRIA

2017 a fost anul în care Basarabia și Transnistria au aniversat 100 de ani de la un mare șir de evenimente petrecute în 1917, evenimente despre care nu s-a scris mai nimic în manualele de istorie de la Tiraspol, Chișinău sau București!

100 de ani de când ”Deșteaptă-te, române!” a devenit imn oficial, nu în Romania de atunci, ci peste Prut

Se împlinesc 110 ani de la publicarea în ziarul ”Basarabia” din Chișinău a cântecului ”Deșteaptă-te, române!” (4 martie 1907). Ziarul a fost închis, tipografia şi redacţia arse, iar redactorii săi au fost arestaţi şi deportaţi. Intelectualii nu se lasă și, la 22 aprilie 1907, sub conducerea lui Alexis Nour, la Chişinău, gubernia Basarabia, apare alt ziar, ”Viaţa Basarabiei”, difuzat până la 25 mai 1907. ”Viaţa Basarabiei” apărea şi „cu litere româneşti pentru marele public inteligent al Basarabiei şi tuturor ţărilor locuite de români”, motiv pentru care a fost interzis după numai şase numere. Alexis Nour fusese la 18 ani și învățător dincolo de Nistru, lângă Balta, satul Păsat. Lui îi aparţine meritul de a fi încetăţenit termenul Transnistria” şi, respectiv, pentru locuitorii regiunii, numele de “Transnistrieni”.

În urmă cu 100 de ani, la 13 august 1917, Mihail Berezovschi, profesor la Catedrala Arhiepiscopală, s-a prezentat în fața unei adunări dedicate cunoașterii limbii române, împreună cu corul Seminarului Teologic din Chișinău. A interpretat atunci, pentru prima oară, „Deșteaptă-te, române”, și a trebuit să-l repete de trei ori, la cererea celor de față. Menționăm că textul mai fusese publicat, în 1907, în ziarul „Basarabia”. Tot pe melodia „Deșteaptă-te, române” s-au deschis, în 21 noiembrie 1917, lucrările Sfatului Țării, iar când, în decembrie același an, s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, „Deșteaptă- te, române”, a devenit imn de stat. Această situație a durat până în 27 martie 1918, când s-a realizat unirea cu România și, desigur, s-a adoptat Imnul regal.

Și la Odesa, încă la 1 mai 1917, la marea manifestaţie, moldovenii veniţi de pe toate fronturile au defilat, în frunte cu bravul ofiţer de stat major, basarabeanul Emanoil Catelli, cântând imnul bardului Mureşanu, „Deşteaptă‑te, române!”, având toţi pe piept tricolorul românesc.

”Deșteaptă-te, române” a mai fost Imn de Stat în Republica Moldova prin hotărîrea Parlamentului nr.691-XIII din 27 august 1991 cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova, până în 1994 când este înlocuit (prin hotărîrea Parlamentului nr. 140-XIII din 7 iunie 1994 cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova).

 

100 de ani de când la Tiraspol se cânta ”Deșteaptă-te, române!” și se defila cu tricolorul

Se împlinesc 100 de ani de la ”Primul Congres al Moldovenilor din Stânga Nistrului” (Tiraspol, 17-18 decembrie 1917) prezidat de Ștefan Bulat (tânăr învățător transnistrean, absolvent al Seminarului Pedagogic de la Bairamcea), congres la care tricolorul a fost arborat de profesorul Georghe Mare pe clădirea din Tiraspol unde se desfășura. Congresul a fost precedat de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21 noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi. Ţinut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în alfabet latin (limba rusă să se învețe doar din clasa a III-a ca „învățătură separată”); introducerea limbii române în biserici, justiţia în limba băştinaşilor, medici români la sate, moldovenii să facă armată în oastea naţională. S-a cerut „să ne soedinim [lipim] la Basarabia”. Sofron Coldîba și Ștefan Logut din Garmațcaia insistă și ei cu o rezoluție pentru unire cu Moldova. Transnistreanul Ștefan Bulat atenţiona ,,dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramură azi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere ,,Slavă Moldovei slobode”. Congresul a ales un comitet din care au făcut parte Bulat, Jalbă, Durbailă, Maloman și Dumian, cu toții moldoveni transnistriein. Învățătorii transnistreni Teodosie Mălaiu din Speia, Mihail Moscalencu, Alexandru Todorașcu și Diaconu fac o listă cu 40 de învățători moldoveni de dincolo de Nistru. Învățătorul Mălaiu a citit în română fabula „Racul, broasca și știuca” îndemnând la unire. Învățătorului Mihail Moscalencu i se dau în mână cărți și publicații românești pentru biblioteca Comisiunii școlare moldovenești de pe lângă Zemstva Tiraspolului. Doamnei învățătoare Bejan din Malovata, care fusese la cursurile din vară de la Chișinău la care participaseră 500 de învățători din Basarabia și Transnistria, i se dau 20 de abecedare. Moldovenii de peste Nistru dețineau în Sfatul Ţării 10 mandate. La finalul congresului s-a citit „Hora Unirii” cu „Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română”, apoi, toți cei de față, cu steagul național în frunte, au plecat pe ulița de căpetenie a târgului Tiraspol.

Mai târziu, după cum se știe, moldovenii transnistrieni au rămas în 1918 între frontierele URSS-ului. Totuși în mai 1918 se formează pe lângă asociația generală a învățătorilor din județul Tiraspol o secție moldovenească din 22 învățători, care cere cu stăruință reprezentanților guvernului ucrainean, a lui Hatman Scoropadschi, școli primare naționale în satele moldovenești. Ucrainenii, care luptau pe viață și pe moarte pentru dezrădăcinarea școlilor moscovite din cuprinsul Ucrainei, au aprobat cererea învățătorilor moldoveni. Și astfel în iulie 1918, inițiatorii revendicărilor naționale din Moldova Ucraineană, în număr de 20, cu autorizația din ambele părți, trec Nistrul și în Chișinău fac primele cursuri de cultura românească, cot la cot cu învățătorii basarabeni. În toamna anului 1918 se deschid peste Nistru școli românești în cele mai mari sate moldovenești, cu cărți școlare aduse din Basarabia se începe peste Nistru și organizarea bibliotecilor populare. În orașele Dubăsari și Grigoropol, precum și în satele Lunca, Coșnita și Molovata s-au jucat și piese de teatru, mai ales din V. Alecsandri. „Deșteaptă- te, române” s-a mai cântat în Transnistria încă vreo câțiva ani, până prin 5 martie 1920, când armatele bolșevice se înstăpânesc în toate raioanele moldoveneşti din stânga Nistrului. La 1 octombrie 1920, un anume T. Stavţev, comandantul grănicerilor sovietici de pe Nistru, ordona populaţiei „de pe malul Nistrului, precum şi în regiunile vecine cu malul râului, cu case ale căror ferestre au vedere înspre România, de a închide obloanele ferestrelor sau de a împiedica ca lumina să filtreze în afară, astupând ferestrele prin vreo bucată de stofă oarecare”.

 

100 de ani de la înfiinţarea „Asociaţiei (obştea) învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru” și de la primul lor congres

Se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea în 14 aprilie 1917 a „Asociaţiei (obştea) învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru” ca reacție la jignirea adusă lor de către I. Sâromeatnikov, şeful de atunci al învăţământului din gubernie, care a susținut la congresul tuturor învățătorilor din Basarabia din 10-13 aprilie 1917 că limba „băștinașilor” este săracă, precum a samoezilor, având în jur de 100 de cuvinte și prin urmare aceasta nu poate fi folosită în școli. În aceste conditii, cadrele didactice moldovenești se separă de alogeni, își țin propriul congres, trecând la instituirea școlilor naționale și la introducerea alfabetului latin.

100 de ani de la primul congres al învăţătorilor români din Basarabia (25–28 mai 1917), congres la care Alexei Mateevici, autorul actualului imn al R.Moldova, spunea răspicat că „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba… Noi trebuie să ajungem numaidecât la limba românească. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”. Alexei Mateevici îi scria în vara lui 1917 lui Ioan Pelivan: ”Însă poporul deja să deșteaptă; soarele renașterii a început să arunce și asupra românimei basarabene razele sale strălucitoare și înviorătoare”. În 17 iunie 1917, poetul a scris poezia „Limba noastră” pe care o va citi a doua zi, pe 18 iunie, la deschiderea cursurilor de învățători moldoveni în Chișinău. Poetul s-a săvârșit din viață la 13 august 1917 (stil vechi), în Chişinău, la nici 30 de ani, fără să apuce unirea cu România.

 

100 de ani de când învățătoarea basarabeancă Elena Alistar devine prima femeie româncă membră a unui for legislativ (parlament)

Se împlinesc 100 de ani în 2017 de când o femeie româncă a acces într-un parlament. Elena Alistar (n. 1873, Vaisal, judeţul Ismail, Basarabia – d. 1955, Pucioasa), a fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a decis printre altele și Unirea Basarabiei cu România. Din păcate, următoarele femei românce vor putea ajunge în forul legiuitor abia după 30 de ani de la această premieră a Elenei Alistar. Fiică a preotului Vasile Balan şi a Elisavetei, a făcut şcoala primară la Congaz, judeţul Cahul, apoi Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău (1882 – 1890). Devenită învăţătoare, a predat, în perioada 1890 – 1906, în şcoli din localităţile Văleni, Roşu, Zărneşti şi Rezeni, unde s-a stabilit împreună cu soţul ei, preotul Dumitru Alistar. Încă din 1909 militează pentru unirea Basarabiei cu România, publicând o serie de articole în presă şi organizând un grup de propagandă a ideilor unioniste în teritoriile româneşti de dincolo de Prut. Arestată pentru „activitate naţionalistă”, la 19 august 1914, este închisă pentru 45 de zile la Chişinău. Eliberată, se retrage la Iaşi, unde este mobilizată ca medic pe front (1916). Participă la constituirea Partidului Naţional Moldovenesc în aprilie 1917. A fondat, în acelaşi an, Societatea Culturală „Făclia Femeilor Studente la Medicină” şi Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, unde a cerut pe toate căile unirea cu România.

În octombrie 1917 a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, mandat exercitat în perioada 21 noiembrie 1917 – 27 noiembrie 1918. În prima ședință a Sfatului Țării a pus eşarfe tricolore româneşti pe piepturile celor doi președinți ai adunării. Într-un discurs ţinut la 11 februarie 1918, Elena Alistar se adresa nehotărâţilor prin cuvintele „acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim…! Orice moldovean, fie el cât de democrat, trebuie să înţeleagă aceasta şi să facă tot ce se poate, să aducă orice jertfă, pentru a înfăptui această Unire”. După unire a fost numită director la Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău, pe care a condus-o în perioada interbelică. A fondat Liga Culturală a Femeilor şi Gruparea Femeilor Române din Basarabia.

 

100 de ani de la un testament politic al fraţilor basarabeni, din vremea când nici ei, nici transilvănenii nu făceau parte din România

În 1917 Rusia aprobase ca foștii prizonieri ardeleni din lagărele din Ucraina care doreau să se înroleze voluntari în armata română să se deplaseze spre frontul românesc. Ziua de 6 iunie 1917 va rămâne una din rarele sărbători naţionale, înscrisă în istoria de renaştere a basarabenilor. În piaţa din spatele gării din Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc a făcut o primire caldă ardelenilor, prilejuind o înălţătoare manifestaţie de bucurie între fraţii de acelaşi sânge”. Ziarul „Cuvânt moldovenesc” (nr. 47 din 8 iunie 1917) relevă contribuţia lui Simion Murafa la această manifestaţie: „Fraţii transilvăneni erau înşiruiţi frumos în dosul gării, sub ascultarea comandanţilor. Ascultau cuvântările moldovenilor şi după fiecare cuvântare, corul lor cânta un cântec. Şi cântau aşa de frumos că ochii moldovenilor s-au umezit de lacrimi. Cel dintâi Simion Murafa (basarabeanul care va fi ucis de bolșevici pentru acest gest în 20 august 1917) le-a dăruit din partea moldovenilor un steag roşu, galben şi albastru. Le-a spus să-l ducă la izbândă şi să nu se oprească până ce n-au dat slobozenie tuturor românilor…”. Iată textul cuvântării basarabeanului Simion Murafa: „Astăzi voi aţi trecut Nistrul şi să ştiţi că acum nu mai sunteţi pe pământ străin, ci sunteţi între fraţi de-ai voştri. Nu ne-aţi cunoscut, ne-aţi crezut morţi; ei bine, noi numai am dormit; de acum ne-am deşteptat şi noi la viaţa naţională, de acum voim să fim şi noi o parte conştientă a neamului românesc. Trecerea voastră prin Basarabia nu ne-a putut lăsa rece. Am alergat cu toţii să vă vedem, să vă îmbrăţişăm şi să ne unim pentru totdeauna sufletele. Ca să vă aduceţi viaţa voastră întreagă aminte de ziua aceasta a înfrăţirii noastre, vă dăm un semn de amintire. Prin mine moldovenii vă oferă acest steag tricolor: simbolul unităţii noastre naţionale. Pe el erau să fie scrise cuvintele: „Libertate sau Moarte”. Primiţi-l cu dragostea cu care vi-l dăm şi-l duceţi cu bine peste Prut, peste Milcov, peste Olt, peste Mureş şi peste Crişuri, fluturaţi-l triumfător peste întreaga întindere românească şi implantaţi-l apoi în numele nostru pe turnul cetăţii de la Alba Iulia. Duceţi-l la biruinţă, sau muriţi pentru idealul care vă însufleţeşte”. Gestul lui Simion Murafa a fost caracterizat de Petru Nemoianu drept „un testament politic al fraţilor basarabeni, din vremea când nici ei, nici noi nu făceam parte din România de astăzi”.

 

ALTE EVENIMENTE DIN BASARABIA ȘI TRANSNISTRIA DE LA CARE S-AU ÎMPLINIT 100 DE ANI

 

100 de ani de când învățătorul basarabean Gherman Pântea se deplasează în 5 octombrie 1917 la Petersburg unde obţine de la Lenin acordul pentru autodeterminarea naţională a basarabenilor: ”Trebuie să vă smulgeţi drepturile cu forţa şi să nu le cerşiţi (…) faceţi totul prin Sfatul Ţării al vostru. În ceea ce priveşte deschiderea anului şcolar de învăţământ, adresaţi-vă României de acolo, care vă poate ajuta în toate problemele voastre – şi cu cadre didactice, şi cu manuale şcolare etc.” Pântea va ajunge deputat în Sfatul Ţării, ministru al apărării în Guvernul Basarabiei, deputat în Parlamentul României, de 3 ori primar al Chişinăului, primar al Odessei. El a dat semnalul pentru începerea Congresului Militarilor Moldoveni desfășurat între 20-28 octombrie 1917, congres care a hotărât alcătuirea Sfatului Ţării, a primului parlament basarabean, care avea să decidă autonomia acestei provincii iar apoi Unirea ei cu patria mamă.

 

100 de ani de când (13 noiembrie 1917) Zemstva Gubernială din Chișinău se adresa zemstvelor guberniale din Podolia și Ekaterinoslav cu rugămintea de a arăta numărul copiilor moldoveni de vârstă școlară din stânga Nistrului.

 

100 de ani (23 octombrie 1917) de când învățătorul basarabean cu studii la Şcoala Normală la Bairamcea, judeţul Cetatea Albă, Vasile Țanțu a fost ales la Congresul ostaşilor moldoveni ca președinte al biroului pentru constituirea și organizarea Sfatului Ţării. Studiind statisticile etnografice ale Basarabiei, el stabileşte definitiv proporţia etnică a celor 150 de viitori deputaţi ai Sfatului Ţării şi anume: 70 la sută de moldoveni şi 30 la sută minoritățile. 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 13 evrei, şapte ruşi, trei bulgari, doi nemţi, doi găgăuzi, un polonez, un armean şi un grec. Moldovenii de dincolo de Nistru aveau rezervate 10 locuri. Convoacă Sfatul Ţării pe ziua de 21 noiembrie 1917. Deputaţii s-au împărțit, după concepţiile lor ideologice, în mai multe grupări politice: socialişti democraţi, fracţia ţărănistă, fracţia rusă, bulgară. Preşedinte al Blocului Moldovenesc („orientaţia Prutului”- proromână) este ales Vasile Ţanţu. I se propune să fie ales ca ministru al republicii, dar, modest din fire, a preferat să rămână numai deputat. La câţiva ani după Unire, Vasile Ţanţu este numit prefect de Lăpuşna. El a murit însă tot ca învăţător, ca cel mai sărac învăţător. Fiu de ţăran, din satul Horodişte, Vasile Ţanţu fusese numit învăţător în satul Cârneşti, iar apoi se transferă în satul Gherman, judeţul Bălţi. Pe vremea când limba română era interzisă, înainte de unire, o bucată de vreme este suspendat de către inspectorul învăţământului primar din judeţ. Când la 6 ianuarie 1918, bolşevicii pun stăpânire pe Chişinău şi Sfatul Ţării se vede în faţa unei primejdii de moarte, Blocul Moldovenesc îl deleagă la Iaşi pentru a cere intervenţia armatei române şi pe Vasile Ţanţu. În 2017 se împlinesc 80 de ani de la moartea sa.

 

100 de ani de când la Congresului ostaşilor şi ofiţerilor moldoveni care a avut loc la 20 octombrie 1917 la Chişinău, din partea moldovenilor din Transnistria s-a adresat congresului delegatul Toma Jalbă, cu următoarele cuvinte: „…vă întreb pe domniile voastre, fraţilor, fraţii mei şi neamurile mele – că sântem noi moldoveni dintr-un sânge – cui ne lăsaţi pe noi moldovenii? De ce sântem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi. Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru.” Toma Jalbă a primit aclamaţiile delegaţilor ridicaţi în picioare, care strigau „Nu vă vom uita!” Ion Buzdugan i-a dat la tribună răspunsul la rugăminte, promiţând „Nu vă lăsăm, fraţilor, veniţi în braţele noastre. Nistrul îl vom săpa împreună şi vom îndrepta apa lui pe dincolo de hotarul sufletului românesc, pentru ca nimic să nu ne mai despartă.”

 

100 de ani de când studentul basarabean Teofil Ioncu în septembrie 1917 reprezentând Partidul Naţional Moldovenesc la Kiev, la Congresul naţionalităţilor din Rusia, spunea: Salut congresul naţiunilor in numele Romanilor din Basarabia! Mulţi aţi auzit de „Moldoveni”, dar puţini cred că ştiţi, că naţiunea moldovenească nu există. Există o naţiune română. Numele Moldova, Moldoveni, este numai teritorial, dar nu naţional, iară dacă noi numim „moldoveneşti” comitetele şi organizaţiunile noastre, o facem aceasta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul „Român” sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri, de cari avem foarte mulţi, ca şi d-voastră, şi el le serveşte de a ne acuza pe noi de separatism. Dacă în aspiraţiile noastre politice ne vom lovi mereu de deziluzii, atunci, urmând necesităţii, care nu cunoaşte cruţare, din prieteni ai democraţiei ruseşti, ne vom face separatişti”.

 

                100 de ani de la apariția la Odessa a unei broşuri a Comitetului moldovenesc din Odesa, alcătuită de studentul in medicină Vladimir Bogos, preşedintele cercului studenţesc din Kiev, care, în cuvântul introductiv precizează: „Ţineţi frate cu frate, daţi mână cu mână, uniţi-vă, că numa în unire e puterea cea mare. Afară de pământ şi alte drepturi materiale, noi avem prilejul a învia la o viaţă naţională şi trebuie să ne păstrăm neamul moldovenesc, care este nu numai în Basarabia, dar şi în Bucovina, Transilvania, România, într-o parte a Sârbiei, Bulgariei, chiar şi în Macedonia. Acum a venit vremea, când putem să facem ce ne este scris şi de la Dumnezeu, care ne binecuvântează la luptă pentru binele nostru naţional”.

 

ALTE ANIVERSĂRI DIN BASARABIA ȘI TRANSNISTRIA

 

335 de ani de când Dosoftei, mitropolitul Moldovei, scrie în 1682 „Viața și petriaceria svinților acmu tipărite. Întru bl[ago]s[lo]vite dzâlele Prealuminatului întru I[isu]s H[risto]s Ioan Duca Voevoda. Cu mila lui Dumnidzău Țărâi Moldovei și Ucrainei cu porunca Mării Sale și cu poslușenia a smereniei noastre. A lui Dosoftei Mitropolitul Suciavei. În tiparnița Svintei Mitropolii în Iași, la care tiparnițâ ne-au ațiutorit de la Mosc Svinția Sa Părintele nostru, Patriarhul Ioachim. De la nașterea Domnului și Mântuitoriului nostru I(isus) H(risto)s leat 1682. A sinaxarului dumnedzăiascâ și svântâ carte scoasă de pre greciaște și ellineaște din 12 Mineae a Svintei Besearici, și din cărțâle vistiariului Besiaricii pre limbâ rumâniascâ cu lungâ nevoințâ, și cu Lexicone de-agiunsu tălmăcitâ, cu pohta blagocestivilor și lui Dumnădzău iubiți Domnii Țărâi Moldovei Ioan Gheorghi Ghica Voevoda, și Ștefanu Vasilie Voevoda, și Evstratie Dabija Voevoda, și Ioan Duca Voevoda și Iliași Alexandru Voevoda, și Ioan Stefanu Petre Voevoda, și Ioan Dimitrie Cantacuzino Voevoda, și Măria Sa Ioan Antonie Ruset Voevoda, și cu pofta Dumilor sale cinstiților Boiarii țărâii, într-atâta lungâ vriame scriind și tălmăcind câte am putut birui în acești viaci grei a Țărâi, abia cu mult greu am scris și aciastâ Svântă carte, de o am tălmăcit rumăniaște pre limbâ proastâ, cariia iubiții lui Dumnedzău și cinstiți cetitori, cu drag să o primiți și să o cetiți fără urât, că nu spune într-ânsâ de petrecăniile și puterile împăraților și a chesarilor, ș-a crailor, ș-a domnilor, nice de vitejiile și izbândile hatmanilor, nice de nevoințele vitiajilor și ghârăților lumești, ce de nevoințele și biruințele și izbândile a vitiajilor Împăratului și Domnului ceresc, de-acărora nevoințe îngerii se minuneadză, cum ei puturâ de să nevoirâ și biruirâ a bate război așia de minunat preste toatâ minunia și cinstit preste toatâ cinstia. Carile Dumneavoastrâ cetindu-le în toate dzâle veți îndulci sufletiaște ca în Raiul adevărat a Svinții Sale, și întâi să pomeniți și să mulțămiți blagocestivilor Domni, și pre noi încâ nu uitați de la Svântâ ruga Dumilor voastre.” Prin )Viața și petrecerea sfinților, 4 vol. 1682-1686), Dosoftei este socotit primul mare prozator român. Prin „Psaltirea în versuri”, cu peste 500 pagini şi 8634 de versuri, tipărită în 1673 la Uniev, Podolia (azi Унів, Ucraina), Dosoftei este considerat este considerat primul mare poet român. Își numește marea operă ”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ cu zâsa și cu toatâ cheltuiala Prealuminatului întru Iisus Hristos Stefan Petră Voevoda Domnul Țărăi Moldovei. Din Sântele Scripturi a Sânților Părinți dascălilor Sântei Besiarici, cu lungâ ostenealâ în mulți ani socotitâ și cercatâ prin Sântele Cărți, și diacia pre verșuri tocmitâ în cinci ani foarte cu osărdie mare, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

În această Psaltire introduce și versurile boierului-istoric moldovean Miron Costin (n.30 martie 1633– octombrie/decembrie d.1691):

”Neamul Țărâi Moldovei de unde dărazâ?

Din Țara Italiei tot omul să creazâ.

Fliah întăi apoi Traian au adus pre-acice

Pre strămoșii cestor țări de neamu cu ferice.

Răsădit-au țărâlor ghotarele toate,

Pre siamne ce stau în viaci a să vedia poate.

El cu vița cestui neam țara rumăneascâ

Împlut-au Ardealul tot și Moldoveneascâ.

Siamnele stau de să vâd de dânsul făcute,

Turnul Severinului să custe-n vremii multe.

Stremoșii Moldoveei adus-au în țarâ,

Pre Ghețâi cu sabiia scoțând din hotarâ.

Stau siamnele podului cu praguri căzute,

Și Turnul Severinului de Seviru făcute,

Podul prestă Dunăre-n Țara Rumâneascâ,

De-au trecutu-și oștile-n Țara Ungureascâ.

Pre-acela pod au trecut Moldoavei stremoșii,

Bătând război cu Dachii a Sasilor moșii.”

Dosoftei este primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/03/08/dosoftei-viata-si-petrecerea-sfintilor-iasi-1682/

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/12/02/dosoftei-psaltirea-in-versuri-uniev-podolia-1673/

 

300 de ani de când Dimitrie Cantemir, ”Voievodul și de moșie Domn a Moldovii” (martie – aprilie 1693 și 1710 -1711) și ”a Svintei Rossieștii Înpărății Cniadz”, mare cărturar enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, membru al Academiei de Științe din Berlin), publică în 1717, la Sankt Petersburg, înlimba româniască„, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor întăi pre limba lătiniască izvodit, iară acmu pre limba romîniască scos.” În volum scrie: „Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind, adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori imi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpanire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Româneasca, adică în latinește: Terra Romana. Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci româneasca, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de știe limba noastră, nu-l întrebăm: «Scis moldavice?», ci «Știi românește?», adică (în latinește): «Scis Romanice»? Iar dacă aceste neamuri n-ar fi la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut sa-și ia, prin minciună, și numele, și limba romanilor? Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani”.

Dimitrie Cantemir are în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714-1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin, și un capitol ”Despre literele moldovenilor”, în care spune: Înainte de soborul bisericesc de la Florenţa (1437), moldovenii foloseau litere latineşti, după pilda tuturor celorlalte neamuri al căror grai se trage din cel roman. Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod – după cum am arătat mai sus – de partea papistaşilor, atunci urmaşul său, cu numele Theoctist – diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistaşilor din biserica moldovenească şi să taie celor tineri prilejul de a citi vicleşugurile papistaşilor – l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun să izgonească din ţară nu numai pe oamenii de altă lege, ci şi literele latineşti şi să pună în locul lor pe cele slavoneşti. Cu această râvnă prea mare şi nepotrivită, el a ajuns ctitorul cel dintâi al barbariei în care este împotmolită astăzi Moldova. Dar fiindcă literele slavoneşti nu ajungeau pentru scrierea tuturor vorbelor pe care graiul moldovenesc le-a luat parte din graiul latinesc şi parte din graiurile neamurilor învecinate, atunci a trebuit să fie născocite câteva litere noi: de aceea graiul moldovenesc a avut apoi un număr atât de mare de litere cum nu are nici un alt grai europenesc.”

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/05/26/dimitrie-cantemir-hronicul-vechimei-a-romano-moldo-vlahilor-sankt-petersburg-1717/

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/11/03/dimitrie-cantemir-hronicul-romano-moldo-vlahilor-tomul-i-iasi-1835/

225 de ani de la apariția în Transnistria (la Dubăsari sau Movilău) a primei cărți de poezie din întreaga literatură română, „Poezii noo” (1792-1796), poeziile prințului Ioan Cantacuzino (1757—1828), înnobilat de Ecaterina a II-a, volum în a cărei ”Predislovie” se scrie: „Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească. Este primul autor român cu un volum tiparit. Face și primele traduceri din autori francezi, englezi din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel, J.J.Rousseau, Alexander Pope. Înființează aici târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujeni in Ucraina. Se născuse la Constantinopol în familia unui clucer şi a unei fiice de domn moldovean. Omul de litere Mihail Strelbiţchi îşi mutase tipografia în 1792 de la Iaşi la Dubăsari, în Transnistria. Aici tipăreşte cărţi în româneşte, ruseşte şi greceşte. Prima carte românească de poezii e tipărită aici, „Poezii noo” de Ioan Cantacuzino. În 1796 mută tipografia la Movilău, tot în Transnistria. Aici publică multe cărţi populare destinate întreg spaţiului românesc precum „Alixăndria”, istorie fantezistă a vieţii lui Alexandru Macedon.

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/11/27/ioan-cantacuzino-poezii-noo-1792-1796-dubasari-ori-movilau/

200 de ani de la recensământul din Basarabia al autorităţilor ţariste (1816-1817), recensământ la care apar românii (86%), rutenii (6,5%), evreii (4,2%), lipovenii (1,5%), grecii (0,7%), armenii (0,6%), bulgarii (0,2%) şi găgăuzii (0,2%).

195 de ani de când (1822) la Chişinău, Iacob Hâncu (Ghinkulov), originar din Ovidiopolul de peste Nistru deschide o școală gratuită după sistemul de Lancaster. În 1840 va scoate la Sankt Petersburg ”Gramatica valaho-moldovenească”, în prefața căreia scrie: Acesta e limba Română. Și denumirea de Român nu e întâmplătoare. Deci, într-o descriere generală a urmașilor apropiați ai unuia și aceluiași trib, suntem în drept să ne ținem de comuna lor denumire; deci limba Română poate servi drept noțiune comună pentru graiul Valah și pentru cel Moldovenesc.” Avea să ajungă profesor la Seminarul duhovnicesc din Chişinău, apoi la catedra de limbă română înfiinţată la Universitatea din Petersburg, unde a fiinţat între 1848 şi 1858.

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/11/23/iacob-hancu-ghinkulov-gramatica-valaho-moldoveneasca-sankt-petersburg-1840/

190 de ani de când (1827), pedagogul basarabean Ștefan Margela scotea de sub tipar în Sankt Petersburg, la ”Dipartamentul Obşteştiei Învăţări”, o ”Gramatică russască și rumâniască” (россиско – румынская грамматика) în 3 volume. În prefaţa scrisă în limba rusă explică: ”Mă simt obligat a spune câteva cuvinte despre această gramatică româno-rusă, care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fiindcă ea dă mijloace a căpăta cunoștință în limba rusească la opt sute de mii de Români, care locuiesc în Basarabia aflătoare sub stăpânirea Rusiei, în curgerea de două zeci ani, neavând nici un manual pentru acest scop. În afară de aceasta, ea poate să aducă foloase și Rușilor care doresc a învăța limba românească. Acum cu mărinimoasa aprobare și ajutorul stimatului șef al meu, Excelenței Sale domnului ministru al instrucțiunii publice, care a ordonat să se tipărească această carte în rând cu alte opere folositoare, am pus la alcătuirea ei toată stăruința mea, și dacă munca mea va fi de folos, acei care se vor folosi de ea, vor face această mulțumită patronării Excelenței Sale a domnului ministru, care fără oboseală se îngrijește pentru răspândirea învățăturii în țările, care se află sub sceptrul rusesc.”

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/01/04/gramatica-russasca-si-rumaniasca-inchipuita-de-stefan-margela-sankt-petersburg-1827/

180 de ani de când au fost desprinse de arhidieceza basarabeană ţinuturile româneşti de peste Nistru. Din 1540 și până în 1837 regiunea dintre Nistru și Bug -care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” (cu sediul hatmanului la Dubăsari) sau Edisan sau, mai târziu, ținutul Oceakovului- aparținuse bisericește de Mitropolia Proilaviei (Brăilei). Ierarhii Proilaviei se intitulau Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului. O scurtă perioadă, ortodocșii din Transnistria au fost și sub jurisdicția episcopiei Hușilor. În 1792 fuseseră în ”Ucraina Hanului” 316 parohii moldovenești.

 

175 de ani de când (21 martie 1842) Consiliul suprem al provinciei basarabene îi răspunde cererii mareşalului Ion (Iancu) Sturdza către guvernatorul Feodorov că se cuvenea „a se permite învăţământul în limba română în şcolile regionale, în limba română care va fi mai necesară decât celelalte pentru tineretul moldovenesc de aici.” În calitate de mareşal al nobilimii din Basarabia, Ion (Iancu) Sturdza le-a solicitat autorităţilor ruse permisiunea de a edita manuale pentru copiii populaţiei majoritare din ţinut și „să se comande din Moldova şi Valahia cantitatea necesară de cărţi şcolare”. Același lucru îl ceruse în 1839 și precedentul mareşal al nobilimii basarabene, Dimitriu.

 

170 de ani de la nașterea pedagogului, compozitorului, dirijorului și muzicianului Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina – d. 21 decembrie 1903, Iaşi). A fost director al Conservatorului din Iași și a condus corul Mitropolitan din Iaşi. În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie celebrul ”Cântecul lui Ștefan cel Mare”.

 

170 de ani de la nașterea lui Matei Donici (n.1847 Brănești, Bălți – d. 26 septembrie 1921, Tighina), poet și general român basarabean, primul președinte al Partidului Național Moldovenesc care scria sub ruși: Căci poporul creştinesc/ Poartă nume românesc/ Şi-i în ţara Bessarabă/ Ce de ruşi făcută roabă…”

 

170 de ani de când proprietarul Tipografiei din Chişinău, Achim Popov, în cererea depusă la 1 octombrie 1847 roagă să i se aprobe editarea la Chişinău a unei gazete cu titlul ”Românul”. Era la acea vreme unica tipografie din Chişinău care avea şi caractere pentru tiparul românesc. De aceea şi găsim firesc faptul că, nobilii basarabeni încearcă să obţină autorizaţia cenzurii în editarea ziarului Românul, prin intermediul tipografului Akim Popov. Guvernul însă a refuzat să dea autorizaţia necesară, autorizație pe care nobilul basarabean Alexandru Mișcenco și proprietarul tipografiei și litografiei din Chișinău, Achim Popov, o ceruseră și în 19 august 1846.

165 de ani (1852) de la apariția la Chișinău a volumului ”Alcătuirile.Poezii” al fabulistului basarabean Ion Sârbu, volum de 98 pagini în prefața căruia scria: „Cred că, de vei avea cea mai mică picătură de sânge român, ai sălta văzând în mânile tale această cărticică.” Cenzura nu aprobă răspândirea volumului în școli.

155 de ani de când (1862), basarabeanul Ștefan Gonata întocmește „Abecedarul Român”. Gonata era, conform rapoartelor guvernatorului Basarabiei, unul dintre tinerii românofili, care discutau despre posibilitatea Unirii tuturor ramurilor poporului roman într-un singur stat românesc independent. Va deveni în 1866 membru al Academiei Române.

150 de ani de când profesorul basarabean Alexandru Tadeu Hajdeu, părintele lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, scria, la 3 iulie 1867, despre România, ”Binecuvântează, Doamne, ţara noastră a făgăduinţei!”, ”țara străbunilor mei, precum şi pentru patria urmaşilor mei”, ”Trăiască România, Trăiască Carol I!”

140 de ani de când (1877) pedagogul basarabean Ioan Doncev publicase la Chișinău „Convorbiri ruso-române”, menite pentru întrebuinţarea ruşilor din Basarabia. În 1865, Ioan Doncev publicase la Chișinău, cu slove latine, manualele Cursulu primitivu de limba rumână, compusu pentru sholile elementare și IV clase gimnaziale”, și ”Abeceda Rumână. În prefața ambelor a utilizat doar glotonimul limba română și etnonimul român și explică: „Rumănii, vorbind între sine, nu zic nici-odată: știi limba vlahică? ci: știi limba rumănă? Și vorbind în general despre toată națiea sa, se numesc Rumăni, iar, de vorbesc despre un cetățean rumăn, în deosebi, atunce zic: Moldovan, Muntean, Bănățan etc.” Aici se putea găsi istorie românească, literatură românească curentă şi orientări româneşti generale. Erau şi bucăţi patriotice româneşti ca: Imn închinat domnului Moldovei Grigore Ghica; Adio Moldovei de Alecsandri; Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul de Bolintineanu şi chiar Imnul român în cinstea lui Alexandru Ioan Cuza de G. Tăutu.

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/11/03/cursul-primitiv-de-limba-rumana-al-lui-ioan-doncev-chisinau-1865/

 

115 ani de când (1902), preoțimea basarabeană s-a reunit în așa-numita „Frăție a Nașterii lui Hristos”, având ca scop tipărirea de literatură ortodoxă în limba română, care să fie difuzată gratuit în toate parohiile. Preotul basarabean Petre Gheorghian (1886-1947) scria în 1905 versurile profetice: „Suna-va ceasul dezrobirii mâine / Și lanțul va cădea în praf însângerat / Și vei cunoaște-atunci, tu, bietule române, / C-atât amar de vreme ai stat îngenuncheat!”

110 ani de la moartea profesorului basarabean Alexandru Tadeu Hajdeu (1836‑1907), care, în calitate de efor al şcoalei judeţene din Hotin, adresându‑se absolvenţilor de origine moldovenească, le ţine în 1840 (bineînţeles în ruseşte) discursul „Suvenire de cele trecute, idee de cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei”, în care, între altele, le spune: O naţie românească, naţie de pe acum slăvită între toate popoarele cele mai faimoase prin suvenirile istorice ale vremii trecute şi prin constituţia politică de astăzi, adu‑ţi aminte că soarta ta este, ca să le întreci pe toate, odată, prin civilizaţie şi printr‑o slavă care naşte din cultura ştiinţelor şi artelor!”

110 ani de la nașterea lui Chioru Pavel (Ianachi) (02.04.1902, Cartal, judeţul Ismail, Basarabia, azi satul Orlovka, raionul Reni, regiunea Odessa, Ucraina − 11.10.1943, Siberia). Folclorist, istoric. Liceul din oraşul Bolgrad; Universitatea „I. M. Sverdlov” din Moscova. A activat în Transnistria, deţine mai multe funcţii: prim-secretar al comitetului regional din Moldova al comsomolului din Ucraina, redactor-şef al ziarului „Plugarul roşu”. Va iniţia rubrica „ungheraşul poeziei norodnice moldoveneşti” la acest ziar, care se va transforma în suplimentul „Pagina literară”, iar mai apoi „Moldova literară”. În anii 1928-1930 îşi exercită funcţia de comisar al poporului pentru învăţământ. Este unul dintre fondatorii şi promotorii Uniunii Scriitorilor din RASSM (1928). În 1932 susţine trecerea la grafia latină în stânga Nistrului, aducând o contribuţie considerabilă la menţinerea limbii moldoveneşti în Transnistria, lucru pentru care a avut de pătimit: este arestat pentru propagandă. Este deportat în Siberia, unde se va stinge din viaţă în 1943. Prin activitatea de folclorist, istoric şi propagator al valorilor naţionale în stânga Nistrului, prin atitudinea civică în ceea ce priveşte adoptarea alfabetului latin, Pavel Chioru rămâne un pionier îndrăzneţ al culturii naţionale din stânga Nistrului. Opere: „Zicători moldoveneşti” − Tiraspol, 1927; „Cântece moldoveneşti norodnice” − Tiraspol, 1928; „Despre ortografia limbii moldoveneşti” − Tiraspol, 1929; „Cuvântelnic ruso-moldovenesc „(19 000 de cuvinte)− Tiraspol, 1930.

 

105 ani de când Ioan Pelivan, judecător de Bălți, obligat să participe în 1912 la ceremoniile solemne cu ocazia centenarului încorporării Basarabiei la Rusia, nu numai că nu s‑a prezentat la manifestări, dar a purtat, în mod demonstrativ, o cocardă tricoloră cernită. Gestul său a indignat puternic toate cercurile ruseşti, luptătorul naţional fiind etichetat drept „trădător”, „separatist”, „spion român“ etc. Ion Pelivan suferise şi arestări (24 februarie 1902, împreună cu tot Comitetul Pământeniei Basarabene), închisoare la Dorpat, Wenden, Butîrki, Iaroslavl, Vologda, etc. – continuând apoi cu deportările din regiunea Arhanghelsk și condamnarea la moarte, de către un Tribunal extraordinar revoluţionar instituit de Rumcerod în ianuarie 1918, la Chişinău, de la care numai printr-un noroc a scăpat şi a prins actul final de la 27 martie 1918 – Actul Unirii Basarabiei cu România. În 1907, Ion Pelivan face o vizită în România, unde ia contact și cu învățătorii Apostol Culea și Dumitru Vasile Ţoni care erau conducătorii Asociației Generale a Învățătorilor din România. Ion Pelivan întocmește atunci un Abecedar românesc, cu litere latino‑ruse (Rumâno‑russkaia azbuka), când era judecător la Bălţi, abecedar care va fi multiplicat la şapirograf, în cancelaria Judecătoriei Urbane din Bălţi, de către Hristofor Clipa, funcţionar la judecătorie şi apoi dat pentru folosire doritorilor. Acest Abecedar, mai târziu, în 1917, a fost publicat la Odesa de către căpitanul Emanoil Catelly, şi dat spre folosire soldaţilor moldoveni din armata rusă, la cursurile de adulţi. Ion Pelivan scrie ”Chestia limbii în şcolile primare din Basarabia”, articol apărut în „Bessarabskaia jizni”, nr. 255/310 din 5 octombrie 1905. Încă în 1911, Ion Pelivan declara: „Românism înseamnă luptă. Nu văd altă cale care să ducă la biruinţă, decât numai prin luptă dârză de redeşteptare a conştiinţelor şi cultivarea forţelor”.

90 de ani de la moartea lui Paul (Pavel) Gore (n.27 iulie 1875, Chișinău- d.8 decembrie 1927), istoric român basarabean, judecător, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Partidului Național Moldovenesc înființat în 3 aprilie 1017, preşedinte al comisiei şcolare. A fost cel dintâi locuitor din Chișinău care a arborat drapelul României la reședința sa (martie 1917). Gore este cel care a pus în discuție problema educației în limba națională în cadrul zemstvei guberniale, acesta reușind să convoace un congres al învățătorilor din toată Basarabia în 10 aprilie 1917. Cu ocazia Congresului învăţătorilor moldoveni din Basarabia de la Chișinău din mai 1917 şi-a început discursul cu adresarea: „Fraţi români!”. Absolvise liceul în Nikolaev (Herson) și Facultatea de Drept din Petersburg. Sever Zotta îl considera un „nobil fără trufie, boier mândru dar drept, cărturar înțelept și modest, om bun și milostiv, prieten sincer și credincios, creștin evlavios și monarhist mistic, o rară manifestare a geniului rasei noastre și ultimul cavaler al Basarabiei”.

90 de ani de la moartea profesorului basarabean Iustin Ștefan Frăţiman (n. 1 iunie 1870 – d. 23 septembrie 1927), primul politician basarabean care a pus în centrul atenţiei problemele românilor din Transnistria, Caucaz, Siberia. Soluţiile propuse de el erau radicale şi aveau argumentarea istorică necesară. Vorbind la Congresul Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia care şi-a ţinut lucrările la Chişinău de la 25 la 28 mai 1917, printre alte idei strategice, a propus „să se ceară stăpânirii ruseşti ca să alipească la Basarabia părţile locuite de români din Cherson, Ovidiopol şi Odesa, întrucât aceşti români, pe vremea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, au fost ocârmuiţi, din punct de vedere religios, de către Mitropolia din Basarabia”. N-a uitat nici despre moldovenii din Caucaz şi a propus ca autorităţile să se intereseze de cultura lor. În 1916, pe când era profesor în Soroca, fusese exilat în Siberia pentru că lupta la deşteptarea conştiinţei naţionale a elevilor din această şcoală. A fost și un istoric important, membru corespondent al Academiei Române.

                85 de ani de la hotărârea din 2 februarie 1932 de trecere la alfabetul latin a conducerii Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (Transnistria), aflată în componenţa Ucrainei sovietice. RASSM luase ființă la est de Nistru în 12 octombrie 1924 cu capitala la Balta, acolo unde în 1910 părintele Inochentie condusese mișcarea pentru limbă națională în biserică, apoi, din 1929, la Tiraspol. În luna aprilie 1932 au fost organizate cursuri și seminare în cadrul carora 2720 învățători și-au însușit alfabetul latin. În lunile iunie și august au fost organizate cursuri cu durata de o lună pentru însușirea alfabetului latin pentru învățătorii tuturor școlilor moldovenești din RASSM. Până la 3 octombrie 1932 au fost editate 30 de titluri de carte cu un tiraj de 175 mii exemplare, inclusiv 160 mii exemplare de literatură didactică. Au fost editate cu grafie latină și manualele de geografie, chimie și aritmetică. Conform datelor de arhivă în anul 1932, în RASSM erau 111.280 români/moldoveni în vârstă de la 16 la 50 ani care urmau să fie latinizați. Dintre aceștia, în anii 1933-1936 și-au însușit alfabetul latin 84.360 persoane (în 1933 – 7000 persoane, în 1934 – 38.545 persoane, și în 1935 și 1936 – respectiv 28.314 și 10.500 persoane). În februarie 1937 rămâneau necuprinse în procesul de învățământ 26.920 persoane (11.660 – analfabete complet, 9140 – puțin știutoare de carte, 6120 – cunoscătoare ale alfabetului rus).

În 26 iunie 1924 s-a înființat la Odesa pe lângă departamentul gubernial al învățământului obștesc o secțiune moldovenească, cu scopul de a organiza și conduce învățământul moldovenesc, case de citire, cluburi, biblioteci și teatre ambulante. La 1 iulie 1924 apăru primul număr din Plugarul Roșu, gazeta săptămânală a sectiunii moldovenești a învățământului obștesc din Odesa. Din cuprinsul Plugarului Roșu de dinaintea înființării RASSM cităm mai jos lucruri care par îmbucurătoare pentru românii transnistrieni:

  • Pentru desfășurarea unei propagande eficace printre sătenii moldoveni s-au trimis studenți în regiunile locuite de români anume câte cinci în părțile Podoliei, Odesei și în regiunile de la Balta, fiindcă aici elementul românesc era mai numeros și așezat în masă compactă. În ținuturile: Întâi Mai și Zonoviev s-au trimis doi, respectiv 1 student; iar câte un student a fost delegat pe lângă diversele cooperative, asociații și organizatii comuniste. Până la data de 25 septembrie 1924, studenții delegati urmau să depună rapoartele lor la secția moldovenească a învățământului obștesc din Odesa în vederea înființării Republicii Moldovenești între Bug și Nistru..
  • În numărul 7 al Plugarului Roșu din 21 august 1924 apăru următoarea înștiințare: Toți cetățenii, care știu să scrie, să citească și să vorbească moldovenește, care vor să lucreze pe linia sovietică pentru moldoveni, sînt rugați să se înregistreze la Secția Moldovenească de pe lîngă secția gubernială a învățământului obștesc, Odesa, strada Baranova No. 10. În același număr al Plugarului Roșu aflăm următoarele știri interesante: Pentru moldovenizarea cît mai grabnică a tuturor instituțiilor și așezămintelor din centrele moldovenești, au fost trimiși în guberniile Odesa și Nicolaev studenți din sectorul român de pe lângă Universitatea din Moscova pentru a studia, din punct de vedere cultural și politic starea populației moldovenești.
  • Cu privire la limba moldovenească și la alfabetul întrebuințat în cărțile didactice găsim în Plugarul Roșu, următoarele aprecieri extrem de interesante: Pentru că dialectul moldovenesc este prea sărac în cuvinte, din care pricină se îngreunează mult munca culturală, și de luminare a norodului moldovenesc, s-a hotărât ca în școale, case și așezăminte de cultură moldovenească; să se întrebuințeze limba românească care este mai bogată în cuvinte. Până acum în limba moldovenească se întrebuințează o mulțime de cuvinte rusești, neînțelese de cea mai mare parte a sătenilor moldoveni. Firește că întrebuințarea limbii românești va fi făcută cu măsură, spre a nu cădea în alt păcat de a nu fi iar nepricepută de către țăranii moldoveni și firește că multe cuvinte rusești făcute de revoluție vor rămâne și mai departe, fiind alipite de veci de graiul moldovenesc (bolșevic, soviet, ispol com., comisariat ș.a. Tot din aceleași pricini s-a hotărât să se învețe în școalele moldovenești buchiile latine (române), întrebuințate în cea mai mare parte a lumii creștine, pentru începători abecedarele (bucoavele) vor fi tipărite cu litere (bucve) latine. Cărțile și gazetele pentru cei care știu de acum să citească vor fi tipărite ca și până azi, cu buchiile chirilice (rusești).
  • Dar pentru ca instrucția în limba moldovenească să fie completă, s-a înființat pe lângă Sectorul Român al Universității Noroadelor Apusene din Moscova un curs pregătitor cu 10 locuri pentru tărani și muncitori moldoveni. De asemenea s-a deschis în toamna anului 1924 și o secție moldovenească pe lângă Școala Gubernială Sovietică și de Partid cu 36 de locuri. Locurile acestea au fost repartizate asupra diferitelor județe în următorul mod: ținutul Odesei 15 locuri, ținutul Hersonului 1 loc, ținutul Nicolaevului 1 loc, ținutul Bălții 12 locuri, ținutul Zinovievului 3 locuri, ținutul Întâi Mai 4 locuri.
  • S-a a mai hotărât să se alcătuiască pentru iarnă o trupă mișcătoare de teatru moldovenesc pentru slujirea satelor moldovenești. Pentru a obține învățători și propagandiști penru școlile moldovenești, tovarășul Florian lansă în Plugarul Roșu din 21 august 1924 următorul apel: „Către învățătorii moldoveni din Uniunea republicilor sovietice”.
  • În 21 de sate din gubernia Odesa a și început să se grăiască numai moldovenește și că toți judecătorii, învățătorii, preoții, primarii de sate fură obligați să învețe să vorbească limba moldovenească. În 21 august Plugarul Roșu se grăbi să comunice cititorilor săi, că din mai multe sate moldovenești s-au primit astăzi rezultatele adunărilor cu cereri să se ridice chestiunea organizării Republicei Moldovenești pe teritoriul ținuturilor Odesa și Balta. După rezultatele raionării în regiunile locuite de Moldoveni, noua Republică Moldovenească urma să cuprindă următoarele districte: Râbnița, cu 48.784 locuitori, dintre care 25.387 moldoveni; Dubăsari cu 57.371 locuitori, dintre care 33.690 moldoveni; Tiraspol, în întregime moldovenesc și Ananiev, cu 43.545 locuitori, dintre care 24.249 moldoveni. Comisia administrativ- teritorială a Guberniei Odesa a hotărât să unească și să moldovenizeze următoarele raioane: Sloboda-Tiraspol, Grigoriopol-Dubăsari, Ananiev-Rîbnița-Crut, unde cea mai mare parte a locuitorilor sînt moldoveni. Plugarul Roșu socotește că vor fi unite și moldovenizate și raioanele Camenca și Velico-Coșnița din ținutul Tulcin, gubernia Podoliei.

După ce RASSM luă ființă oficial la est de Nistru (în 12 octombrie 1924) s-a introdus totuși alfabet chirilic, alfabetul latin s-a introdus abia din 1932, pentru ca din 1937 să se revină iar la cel chirilic. Iată câțiva dintre autorii de manuale moldovenești transnistrene: L.A. Madan, G. Buciușcanu, P.I. Crăciun şi D.E. Grigorieva, G. C. Gordinschi, R. V. Corneliu, A.P. Dîmbul, N. Ploeşteanu.

                80 de ani de când, în scrisoarea informativă din 7 august 1937 ”cu privire la demascarea dușmanilor poporului în organizația de partid a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti” (Transnistria), expediată CC al PC (b) din toată Uniunea Sovietică se constata că grafia latină educă tineretul moldovenesc ”în spiritul naționalismului român”. La 27 februarie 1938 Biroul CRM al PC (b) se hotărăște renunțarea la alfabetul latin. Acuzați fiind că ”au înlocuit limba moldovenească cu cea română, încercând, astfel, să slabească influența partidului nostru asupra maselor de oameni ai muncii din Moldova, pentru a despărți Moldova Sovietica de URSS”, intelectualitatea din RASSM, fostul guvern al republicii, Dumitru Prestescu, director al Institutului Pedagogic din Tiraspol şi numeroşi scriitori transnistreni au fost condamnați la moarte (între ei Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrîncea, Nistor Cabac). În anii 1937-1938, anii marii terori, cei care au fost prinşi la trecerea Nistrului au fost uciși sau trimişi în Gulag, printre aceştia fiind şi Isidor Sârbu din Corjova, raionul Dubăsari, bunicul după mamă al preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin (2001-2009). Isidor Sârbu fost condamnat la 25 ani de surghiun și Sârbu a revenit ulterior în Corjova, fiind primar în anii 1942-1944 sub administrația românească. După reocuparea Basarabiei de Armata Roşie, s-a refugiat în România, participând la lupta armată din munți împotriva regimului comunist. Conform operațiunii declanșate oficial prin ordinul 00447 al Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne al URSS din 30 iulie 1937, în RASSM au fost condamnate, în anii 1937-1938, nu mai puțin de 7157 de persoane, dintre care 4339 (60,6 %) – executate, iar 2818 (39,4%)– condamnate la diferite termene de detenție, de regulă de 8-10 ani. Dintre acestea, 2100 au fost executate în 1937 (categoria 1), iar condamnate la lagăr sau închisoare – 1408 persoane (categoria 2). În 1938, la rândul lor, au fost împușcate 2239 de persoane (categoria 1) și trimise în detenție –1410 persoane (categoria 2).

 

DATE ÎNCĂ NEPRELUCRATE DESPRE ROMÂNII MOLDOVENI DINAINTE DE 1859:

 

1489 Într-un Hrisov din 13 martie 1489, Ștefan cel Mare pomenește, pe malul Prutului în sus, de seliștea lui Bodea Rumărul*(Бодѣ РȢмърȢʌа);

1497 Chronica Polonorum, 1521 (invazia lui Ioan Albert în Moldova) În anul Domnului 1497, la aceste nenorociri se alătură alta și mai mare, pentru că regele Albert, întărâtat mai dinainte de către moldoveni prin fărădelegi, puse la cale un război foarte mare și foarte primejdios. Și, pentru aceasta, chemă la arme toată Polonia, Rusia, Massovia și pe Ioan de Tiffen, magistrul Prusiei, și celelalte țări, mai adună și nenumărată mulțime de soldați călăreți și pedeștri și, în zilele lui iunie, trecu în revistă întreaga armată, gata de plecare. Și, după ce făcu aceasta, în 26 iunie, plecă din Leopole, cu toată oastea sa, împreună cu fratele său, Sigismund, îndreptându-se cu gând rău spre Moldova (in Valachiam).  https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2015/02/17/chronica-polonorum-1521-invazia-lui-ioan-albert-in-moldova/

1502 Cronica Breviter Scripta/Cronica moldo-germană  Cronica germană din 1502, este scrisă în timpul vieții voievodului. „Cronica breviter scripta Stephan[I] Dei gracia Voyvoda[e] Terrarum Moldannens[ium] necnon Valachyens[ium]” (Cronică scurtă scrisă a lui Ștefan din grația Domnului Voievod al Moldovei și Valahiei.) „Prymo Walachyschy Zab: A Creacionibus 6965” (Numărătoare valahă: anul 6965 de la crearea lumii) Anul de la Iisus al Mariei 1502, în ziua de 28 aprilie s-a scris cronica lui Ştefan voievod din Valahia. Cronica scrisă pe scurt a lui Ştefan, din mila lui Dumnezeu, voievod al ţărilor Moldovei şi Valahiei.[1] Întâi. Numărătoare valahă, de la facerea lumii, 6965 [1457].  (zisă și „de curte”, pentru că a fost scrisă în timpul lui Ștefan și reprezenta poziția sa oficială) Copia a fost comandata de medicul si umanistul german Hartmann Schaedel, care a intalnit la vremea respectiva, la Nurnberg, o delegatie de moldoveni in cautarea unui medic pentru domnul lor. Delegatia purta cu sine, tradusa in limba germana, cronica de pe care Schaedel a facut probabil copia sa, destinata a intra intr-o istorie universala la care lucra. Documentul, unul dintre cele mai importante privind epoca lui Stefan cel Mare, redactat de un contemporan si de un apropiat al domnului

1507 Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) 1507 a rugat pe domnul Bogdan voievod cu multă rugăminte să se împace cu Radul voievod, „fiindcă sunteți creștini și de același neam” [„понєжє єстє хр(c)тїaнє и пʌємєнници”].

1532 Narrazione di Francesco dalla Valle Padovano, 1532 „Și când vreunul întreabă dacă știe careva să vorbească în limba lor valahă (lingva valacca), ei spun în felul acesta: știi românește? (Rominesti?), adică știi să vorbești limba română (sai tu romano?)”, „De aceea își zic astăzi români (Romei). Aceasta este tot ce am putut afla de la acei călugări. Stăpânul meu s-a oprit aici câteva zile, apoi s-a hotărât să treacă în țara voievodului Petru (Rareș), domnul Moldovei sau al Valahiei de Sus (Valachia superiore), după cum vrem să-i spunem.”

1536 Nicolaus Olahus, Ungaria (nota editorului din 1763) Moldovenii au aceeaşi limbă, rit [şi] religie ca muntenii; Graiul lor şi al celorlalţi valahi a fost cândva latin, ca al unora ce se află într‑o colonie a romanilor; în vremea noastră se deosebeşte foarte mult de acela, numai că multe cuvinte ale lor sunt de înţeles pentru cei [care vorbesc] latineşte. Valahii în limba lor își zic rumunyi (rumâni) adică romani și socot că vorbesc rumunyeschte (rumânește), adică în limba romanilor.

1547 – 1593 Ștefan cel Mare în Cronica lui Maciej Stryjkowski apare ca voievod al Valahiei  (Stephan Wojewoda Wołoski). „În 1504 acest Ştefan, era iscusit şi norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese şi însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Ţara Valahiei şi din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri şi rănind pe regele însuşi cu trei săgeţi, în dreptul oraşului Baia, după care izbândă i-a luat şi ţara secuiască. El, de asemenea, şi pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva aşteptărilor alor noştri.

1550 Anton Verancsics, De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transalpinae, circa 1550 (manuscris publicat în 1857) Însă pentru ca să se lămurească această îndoială prin argumente mai sigure, și să se arate hotărât că valahii își trag originea de la romani, voi aduce două argumente, iar judecata va fi a cititorilor, și anume a acelora care cunosc mai multe limbi. Lăsând // de o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai și cu același înțeles ca în limba latină și în dialectele italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă știe să vorbească pe limba valahă spun: oare știi românește? (scisne, inquiunt Romane?) sau dacă este valah, îl întreabă: dacă este român (num Romanus sit?)

1554 Stanisław Orzechowski (1513-1566), Annales Polonici (ediția din 1643) Pe aceşti daci care pe limba lor îşi spun români, de la Romani, iar pe limba noastră valahi, de la italici, i-au lăsat la vatră. Căci pentru poloni, apelativul Wloszy este precum Itali pentru latini. Ţinutul lor, Moldavia, poartă, în graiul simplu, numele unei Dacii mai mari.

1573 În „Descriere a țării Moldovei, Blaise de Vigenère, îi spune tot timpul Valahia. Vorbind de Petru Mușat și Ștefan le zice  [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]. Moldovenilor le zice [Vvalaques] Paris, 1573 https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/09/03/descriere-a-tarii-moldovei-din-1573/

1574 francezul Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește»”: „Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la Transivanie a esté peuplé des colonie romaines du temps de Traian l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c’est-à-dire romain…” (Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople citat de Paul Cernovodeanu: Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444)

1574 Leonard Gorecki, Descrierea războiului purtat de Ioan (Vodă cel Cumplit) Domnul Moldovei, în anul 1574, cu Selim II Împăratul turcilor.  „Descrierea resbelului ce a purtat Iuon, Domnul Moldaviei (Palatini Valachiae în text), cu Selim II, Împăratul turcilor, la început cu mare succes, iar în urmă, trădat de Ieremia Cernăuțianul, moldovian (Valacho), fu omorât de turci în contra credinței date și întărite prin jurământ. De Leonard Goreciu, nobil polon. https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/04/03/leonard-gorecki-descrierea-razboiului-purtat-de-ioan-voda-cel-cumplit-domnul-moldovei-in-anul-1574-cu-selim-ii-imparatul-turcilor/
1575  după o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, alt italian, Ferrante Capecci, relatează prin 1575 că locuitorii acestor trei țări se numesc pe ei înșiși „romanesci” : „Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli…” (în Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, București, Editura Stiințifică, 1970, vol. II, p.158–161);
1588 Privilegiul comercial acordat negustorilor englezi de către Petru Șchiopul (1588)  „Noi, Petru, din grația lui Dumnezeu domn al Țării Românești și al Moldovei (princeps Valachiae & Moldauiae), facem cunoscut tuturora celor prezenți și viitori, care sunt și vor fi interesați, că am încheiat cu măritul William Hareborne, ambasadorul prealuminatei și preaputernicei doamne, doamna Elisabeta, din grația lui Dumnezeu regina Angliei, Franței și Irlandei” https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2015/08/26/privilegiul-comercial-acordat-negustorilor-englezi-de-catre-petru-schiopul-1588/

1592 -1597 Într-o Scrisoare  din perioada 1592-1597, la Suceava, scrie „birăul cel rumânescu şi cu cel armenescu”;

1593 Stephanus Zamosius, Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum, Padova, 1593 Mai mult, ei înșiși iși zic până acum Romani. Limba latină veche s-a împărțit în patru dialecte însemnate și foarte diferite: în italiană, galică, spaniolă, valahică. În fiecare din acestea, prin dovezi neîndoielnice, strălucesc urmele limbii latine. Românii au fost numiți Valahi, nu de la Flavus cum inventează Bonfini și alții, ci pentru că strămoșii acestora sunt numiți Olaz de către Panonieni, de aici Olahi și în fine adăugându-se litere, sunt chemați Valahi.

1609 Într-un Act de vânzare din 1609 la Suceava, sunt martori șoltuzul (primarul) Petru rumânesc și Norco arminesc;

1621 Giorgio Tomasi, Delle Guerre Et Rivolgimenti Del Regno D’Ungaria, e della Transilvania, con succesi d’altre parti, Veneția, 1621 Amândouă țările românești (Tutte due le Valacchie) se desfășoară ca niște câmpii întinse, Țara Românească spre Dunăre și cealaltă spre fluviul Nistru și mare. Socotesc de ocară numele de valah, nevoind să fie numiți cu alt cuvânt decît Romanischi și mândrindu-se că se trag din romani

1628 Miron Barnovschi, domn al Țării Moldovei, întărește Vărvarei și ginerilor ei mori la satele Zmiani și Rumâni (1628)

1632 Eustratie logofătul, boier dregător și cărturar din Moldova, Pravilă aleasă (1632) „Dup-acia și eu, un păcătos și mai neînțelegâtoriu de toți, răvnind urma învățăturii și neagiungând cu firea m-am apucat de-am scos aceastî cinstitî carte de pre limba greceascî pre aceastî limbî, ce să cheamî acmu rumăniască”

1642 Grigore Ureche Vorbeşte despre originea latinească a limbii, „că de la Râm ne tragem” , dar şi despre faptul că în Ardeal locuiesc mai mult români decât unguri („În ţara Ardealului nu lăcuiescu numai unguri, ce şi saşi peste samă de mulţi şi români peste tot locul, de mai multu-i ţara lăţită de români decâtu de unguri” ) şi despre izvorul etnic comun şi latin al românilor din Ardeal şi Moldova: „Românii, câţi să află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sîntu cu moldovenii şi toţi de la Râm să trag” .

1643 Cazania lui Varlaam, la Iași, în 1643, Varlaam, Mitropolitul de Țării Moldovei tipărește în tiparul domnesc „Carte romănească de învățătură” pe cheltuiala lui Vasilie [Lupu] Voivodul și Domnul Țărăi Moldovei. Di în multe scripturi tălmăcită. Di în limba sloveniască pre limba romeniască. „Io Vasile Voevod cu darul lui Dumnezău Țiitoriu și Biruitoriu și Domn a toată Țara Moldovei, dar și milă și pace și spăsenie a toată semenția romănească. Diintru cât s-au îndurat Dumnezău diîntru Mila Sa de ne-au dăruit dăruim și noi acest dar limbii romănești, carte pre limba romănească”;

1645 Cartea carea să chiamâ Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu este făcută de părintele Varlaam, Mitropolitul Suceavei și Arhiep(i)sc(o)pul Țărăi Moldovei, tipărită în anul de la facerea lumii 7153, și de la Mântuirea lumii 1645. Mitropolitul Moldovei scrie că „adusu-mi-au și o cărțulie mică în limba noastră rumânească tipărită în 1640” „Această cărțulie au agiunsu și la noi, la românii din Țara Moldovei și din Țara Rumânească.”

1646 Pravila lui Vasile Lupu, Iași, 1646 „Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țărâi Moldovei, di în multe scripturi tâlmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască. În Tipariul Domnesc s-au tipărit în mănâstirea a Trei S(fe)ti(te)le în Iași, de la Hristos 1646. Vădzând nedreptățile și asuprealele mișeilor carele fac cei neînvățați și neînțelegători, diregătorii și giudeațele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă osârdie s-au nevoit Măria Sa de-au cercat pre multe țări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dascali și filosofi, de-au scos den cărți elinești și lătinești toate tocmealele ceale bune și giudeațele celor buni creștini și svinți împărați, carile ca o lumină lumineadză și arată tot lucrul celor întunecați și proști și neînvățați ca să cunoască strâmbătatea tuturor și să giudece pre direptate: carele să cheamă acmu Pravilele împărătești. Aceastea înțelepciuni și aceastea învățături ne-au dat și ne-au lăsat noo tuturor rodului românesc, ca să ne fie noo de pururea izvor de viiația în veaci nescădzut și nesvârșit. După tocmala și nevoința Mării Sale Domnului datu-s-au învățătură și mie unui mai mic și nice de o treabă a Mării Sale rob, Evstrate biv logofet, de am scos aceaste pravile și le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înțeleage toți.”

1646 Străvechiul și preaslăvitul herb al milostivilor Domni Movilești, Domnitorii Țării Moldovlahiei Trebnicul lui Petru Movilă, Kiev, 1646

1660 – 1669 Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei „O poveaste den  predosloviia celui moldovenesc ce într-însa spune că iaste făcută țara den doao limbi, den români (ромѫни) și den ruși, de care lucru să cunoaște că și păn’ astăzi iaste țara giumatate de ruși, giumatate de români. Ce aceasta poveaste nu să află însămnată de Uriache vornicul, iar eu, Simion Dascalul, n-au lăsat-o neînsămnată nici aceasta. Iar Ețco prisăcariul, deaca au înțeles de descălecaria maramușianilor, îndată s-au dus în Țara Leșască, de au adus rusi (рȢси) mulți și i-au descălecat pre apa Suceavei în sus și pre Siréti despre Botășiani. Și așea de sărgu s-au lățit românii în gios și rușii în sus.”

1660 – 1669 Povestea lui Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei: „O poveaste den  predosloviia celui moldovenesc ce într-însa spune că iaste făcută țara den doao limbi, den români (ромѫни) și den ruși, de care lucru să cunoaște că și păn’ astăzi iaste țara giumatate de ruși, giumatate de români. Ce aceasta poveaste nu să află însămnată de Uriache vornicul, iar eu, Simion Dascalul, n-au lăsat-o neînsămnată nici aceasta. Iar Ețco prisăcariul, deaca au înțeles de descălecaria maramușianilor, îndată s-au dus în Țara Leșască, de au adus rusi (рȢси) mulți și i-au descălecat pre apa Suceavei în sus și pre Siréti despre Botășiani. Și așea de sărgu s-au lățit românii în gios și rușii în sus.”

1661 Nicolae Milescu. (n.1636, Vaslui – d.1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat român, activ atât în Moldova, cât și în Rusia., Carte cu multe întrebări foarte de folos, 1661 „Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre tălmăcită de Nicolae Spăt de pre limba grecească pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul anilor de la Hristos 1661, în luna lui ghen, 10 dni. Dumnezeu să zice pre limba grecească theos, iară pre limba letenească deus, iară rumâneaște să chiamă Dumnezeu, care nume iaste luat dela letinie, în ce chip și mai jumătate de limbă rumânească luată de la letini, letinii iară au luat de la greci, că după limba jidovească cea grecească-elinească iaste, adecă cela ci veade toate, și iarăș theos, să înțeleage sârguitor, adecă cela ci sârguiaște, și să află în toată lumea. Moldoveanul Nicolae Milescu Spătaru își zicea „Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae” când călătorea în Occident.

1665 Codicele lui Gheorghe Ștefan, 1665 „Eu robul lui D[u]mn[e]dzău Io Gheorghe Ștefan Voevod, ce am fostu din mila lui D[u]mn[e]dzău Domnu țărăi Moldovei, fiindu cu noi puținei creștini de ai noștri muldoveani, carii findu slabi și neînțelegând scriptura după cum ne iaste obiceaiul; găndindu și socotindu înpreună cu rugătoriul nostru Andonie Arhimandritul, cum vom putea să-i mai multu tragem spre înțelegere decăt să să rătâcească după alții, scos-am psalmii vecernii și a demeneții și ceasurile pre limba noastră cărți romăneaște | pentru ca să înțăleagă. Așiderea Pavel ap[o]s[to]lu scrie cătră Coritheni dzicănd: mai bine voiu 5 cuvinte în besearică să grăesc cu limbă înțeleasă decăt o mie de cuvinte într-altă limbă care nu înțeleg oamenii, drept aciaia și noi ne-am îndemnat de am scris, am scos din sărbie pre romănie

1666 Johannes Lucius, De regno Dalmatiae et Croatiae libri sex, Amsterdam, 1666 Valahii zic „Noi suntem români”,

1666 Johannes Tröster, Vechea și Noua Dacie germană, Nürnberg, 1666, „Assa greschte Rumunyi”/ Așa grăiește românii.

1667 Laurentius Toppeltinus de Mediaș, Origines et occasus Transsylvanorum, Lyon, 1667 (chiar și în ziua de azi valahii noștri își spun rumâni, adică romani)

1671 -1673 Miron Costin, Viața lumii (circa 1671-1673) Și nu numai aceasta, ce și alte dăscălii și învățături ar putea fi pre limba românească, de n-ar fi covârșit vacul nostru acesta de acum cu mare greotăți, și să fie și spre învățături scripturii mai plecate a lăcuitorilor țării noastre voie.

1673 Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673 ”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ cu zâsa și cu toatâ cheltuiala Prealuminatului întru Iisus Hristos Stefan Petră Voevoda Domnul Țărăi Moldovei. Din Sântele Scripturi a Sânților Părinți dascălilor Sântei Besiarici, cu lungâ ostenealâ în mulți ani socotitâ și cercatâ prin Sântele Cărți, și diacia pre verșuri tocmitâ în cinci ani foarte cu osărdie mare, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

(Compunerea lui Miron preacinstitul Vornic mare de Țara de Jos)

Neamul Țărâi Moldovei de unde dărazâ?
Din Țara Italiei tot omul să creazâ.
Fliah întăi apoi Traian au adus pre-acice
Pre strămoșii cestor țări de neamu cu ferice.
Răsădit-au țărâlor ghotarele toate,
Pre siamne ce stau în viaci a să vedia poate.
El cu vița cestui neam țara rumăneascâ
Împlut-au Ardealul tot și Moldoveneascâ.

1675 După cum demonstrează cu diverse argumente ştiinţifice Miron Costin, chiar numele arată pe descendenţii românilor de astăzi, adică contemporani cu el; ei „nu şi-au schimbat numele său, ce tot Romanus, apoi cu vremea şi după îndelungate veacuri, români pînă azi îşi zic”. Acest scop este foarte clar formulat chiar în Predislovie: „Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenescu şi muntenescu, şi cîţi sunt şi în ţările ungureşti cu acest nume şi români şi pînă astăzi, de unde şuntşi de ce seminţie, de cînd şi cum au descălecat aceste părţi de pămîntu…” Pentru a ilustra cu cît mai multă convingere concepţia şi viziunea lui Miron Costin referitor la aceată problemă, aducem cîteva dintre cele mai reprezentative fragmente din lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor” – „Şi aşa neamul acesta de carele scriem, al ţărilor acestora (enumărate şi caracterizate de Miron Constin mai sus: „Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românilor din Ardeal” – A.E.), numele vechiu şi mai direptu iaste rumân, adică râmlean, de la Roma.. tot acest nume au ţinut şi ţin pînă astădzi..”. „Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vreme, cu vacuri, cu primenele au şi dobînditescu şi alte numere, iară acela carile iaste vechiu nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveni, rară nu întrebăm: „ştii moldoveneşte?”, ce „ştii româneşte?” pre limba latinească… Şi aşa iaste acestor ţări şi ţărîi noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti numile cel direptu de moşie, iaste rumân, cum să răspundu şi acum toţi aceia din ţările ungureşti lăcuitori şi muntenii ţara lor şi scriu şi răspundu în graiul: Ţara Românească”. Ultimul paragraf: „Așa și neamul acésta, de care scriem, a neamului țărilor acestora, numele drept și mai vechiu iaste romăni, adecă râmleani, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian înpărat. Și cât au trăit pănă la pustietatea lor de pre acéste locuri în munți, în Maramoreș și pe Olt, tot acest nume au ținut și țin și pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu Țara Romănească, și românilor celor din Ardeal. Iară străinii și țările împrejur le-au pus acest nume vlah, di pe vloh, cum s-au mai pomenit, valios, valasco, olah, voloșin, tot de streini sânt pusă acéste numere, de pre Italiia, cărora zic le vloh. Apoi mai târziu, turcii (…).  Munténilor le zic turcii kara-vlah. Grecii le zic vlahos-bogdanos moldovenilor, iar munteanilor le zic vlahos.  Că acest nume, moldovean, ne iaste di pe apa Moldova, după al doilea descălecatul aceștii țări de Dragoș Vodă. Și munteanilor, ori de pre munte, munteani, ori di pe Olt, olteani, că léșii așa le zic, molteani. Măcară dar că și la istorii și la graiul streinilor și înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primineale au  dobândit și alt nume, dar acela carele iaste nume stă întemeiat și rădăcina rămâne. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveani, iar nu întrebăm: știi moldoveneaște?, ci întrebăm știi romăneaște?, adecă râmleneaște, puțin nu zicem: sțis romanițe? pre limba latinească. Stă dar numele cel vechiu ca întâi neclătit, deși adaog ori vrémile îndelungate, ori streinii adaog și alte neamuri, dar cel ce iaste de rădăcină nu să mută. Și așa iaste acestor țări și țării noastre, Moldovii și Țării Muntenești, numele cel drept de moșie, iaste români, cum să răspund și acum cei din Țara Ungurească  lăcuitori, și munteanii țara lor și scriu și răspund cu graiul: Țara Romănească […]” https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/07/24/letopisetul-tarii-moldovei-scris-probabil-la-manastirea-cosula-jud-botosani-pentru-iordachi-cantacuzino-1780/

1675 Miron Costin (1633 – 1691) Miron Costin scrie „Letopiseţul Ţărei Moldovei”, de la Aron vodă până la Dabija vodă. Face aceasta la Iaşi, în 1675. În predoslovia cărţii „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, aflăm concepţia lui despre citire ca doxologie, ca nevoinţă şi virtute: „Puternicul Dumnezeu, cinstite şi iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască, după aceste cumplite vremi [ale] anilor noştri, cândva, şi mai slobode veacuri, întru care, pre lângă alte trebi, să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu iaste altă şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor; căci, cu cetitul cărţilor, cunoaştem pe Ziditoriul nostru Dumnezeu, cu cetitul laudă Îi facem pentru toate a Lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul, pentru greşalele noastre, milostiv Îl aflăm. Din Scriptură înţălegim minunate şi vecinice faptele puterii Lui. Ea face fericită viaţa, ea nemuritoriu agoniseşte nume. Singur Mântuitoriul nostru, Domnul şi Dumnezeul Hristos, ne învaţă, zicând: , adecă . Scriptura depărtate lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acele trecute vremi să pricepem cele viitoare.” Motivul redactării acestei cărţi îl înfăţişează astfel: „Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenesc şi muntenesc şi câţi sunt şi în ţările ungureşti cu acest nume, români, şi până astăzi, de unde sunt şi din ce săminţie, de când şi cum au descălecat aceste părţi de pământ, a scrie, multă vreme la cumpănă au stătut cugetul nostru. Să încep osteneala aceasta după atâta veacuri de la descălecatul ţărilor dintâi, de Traian, împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăşi nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, este inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor şi săminţie sunt lăcuitorii ţării noastre Moldovei şi aşa şi [ai] Ţării Munteneşti, cum s-au pomenit mai sus, şi românii din ţările ungureşti, că tot un neam sunt şi odată descălecaţi, de unde sunt veniţi strămoşii lor pre aceste locuri…” Afirmă că numele de „român” arată clar originea latinească şi este propriu celor ce locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi Ardeal: „Aşa şi neamul acesta, de care scriem, a ţărilor acestora, numele drept şi mai vechiu este „român”, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian, şi cât au trăit până la pustiirea lor de pre aceste locuri şi cât au trăit în munţi, în Maramorăş, şi pre Olt, tot acest nume au ţinut şi ţin şi până astăzi, şi încă mai bine muntenii decât moldovenii, că şi acmu ei zic şi scriu „Ţara Rumânească”, ca şi românii cei din Ardeal. (…) Că, măcar că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: „ştii moldoveneşte?”, ce „ştii rumâneşte?”…

1675 – 1686 Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor „Așa și neamul acésta, de care scriem, a neamului țărilor acestora, numele drept și mai vechiu iaste romăni, adecă râmleani, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian înpărat. Și cât au trăit pănă la pustietatea lor de pre acéste locuri în munți, în Maramoreș și pe Olt, tot acest nume au ținut și țin și pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu Țara Romănească, și românilor celor din Ardeal. Iară străinii și țările împrejur le-au pus acest nume vlah, di pe vloh, cum s-au mai pomenit, valios, valasco, olah, voloșin, tot de streini sânt pusă acéste numere, de pre Italiia, cărora zic le vloh. Apoi mai târziu, turcii (…).  Munténilor le zic turcii kara-vlah. Grecii le zic vlahos-bogdanos moldovenilor, iar munteanilor le zic vlahos.  Că acest nume, moldovean, ne iaste di pe apa Moldova, după al doilea descălecatul aceștii țări de Dragoș Vodă. Și munteanilor, ori de pre munte, munteani, ori di pe Olt, olteani, că léșii așa le zic, molteani. Măcară dar că și la istorii și la graiul streinilor și înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primineale au  dobândit și alt nume, dar acela carele iaste nume stă întemeiat și rădăcina rămâne. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveani, iar nu întrebăm: știi moldoveneaște?, ci întrebăm știi romăneaște?, adecă râmleneaște, puțin nu zicem: sțis romanițe? pre limba latinească. Stă dar numele cel vechiu ca întâi neclătit, deși adaog ori vrémile îndelungate, ori streinii adaog și alte neamuri, dar cel ce iaste de rădăcină nu să mută. Și așa iaste acestor țări și țării noastre, Moldovii și Țării Muntenești, numele cel drept de moșie, iaste români, cum să răspund și acum cei din Țara Ungurească  lăcuitori, și munteanii țara lor și scriu și răspund cu graiul: Țara Romănească […]” Aici este o copie din 1780.

1677 Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 „Despre limba volohă sau rumânească

1679 Dosoftei, Dumnezeiasca Liturghie, Iași, 1679 „Dumnedzăiasca Liturghie, acmu întăi tipăritâ rumăniaște, cu multă osărdie, să-nțăliagă toți spăseniia lui Dumnedzău cu întreg înțăles. Tipăritu-s-au la svânta Mitropolie în Iași, mesiță mai, în anul 7187. Cuvânt depreună cătră toată semințiia rumâniască; Luminatul întru pravoslavie și credincios în Părintele și Fiiul și Svântul Duh, Troiță într-o ființă și nedespărțâtă, unul Dumnedzău totputiarnic, făcător vădzutelor tuturor și nevădzutelor, Ioan Duca Voevoda, cu mila lui Dumnedzău Domn și oblăduitoriu a toată Țara Moldovei, dar, milă, pace, sănătate a toată semențiia româniască, tutinderia ce să află-ntr-această limbă pravoslavnici, cu toată inema ciarem de la Domnul Dumnedzău și izbăvitoriul nostru Is. Hs. Din cât s-au îndurat Dumnedzău de ni-au dăruit mila Sa, dăruim și noi acmu deodată acest dar limbii rumânești, svinta Liturghie, scoasă pre limbă rumâniască de pre elinească,”

1681 Dosoftei, Molitvenic, Iași, 1681 „S-au făcut și aciastî Svântî Carte pre limbî româneascî” Preluminatului întru pravoslavie, blagocestivului, și precinstitului, și milostivului nostru Domn Măria Sa Ioan Duca Voevoda. Din mila lui Dumnedzău Domn Țărâi Moldovei.

1682 Dosoftei, Viața și petrecerea Sfinților, Iași, 1682 „Viața și petriaceria svinților acmu tipărite. Întru bl[ago]s[lo]vite dzâlele Prealuminatului întru I[isu]s H[risto]s Ioan Duca Voevoda. Cu mila lui Dumnidzău Țărâi Moldovei și Ucrainei cu porunca Mării Sale și cu poslușenia a smereniei noastre. A lui Dosoftei Mitropolitul Suciavei. În tiparnița Svintei Mitropolii în Iași, la care tiparnițâ ne-au ațiutorit de la Mosc Svinția Sa Părintele nostru, Patriarhul Ioachim. De la nașterea Domnului și Mântuitoriului nostru I(isus) H(risto)s leat 1682. A sinaxarului dumnedzăiascâ și svântâ carte scoasă de pre greciaște și ellineaște din 12 Mineae a Svintei Besearici, și din cărțâle vistiariului Besiaricii pre limbâ rumâniascâ cu lungâ nevoințâ, și cu Lexicone de-agiunsu tălmăcitâ, cu pohta blagocestivilor și lui Dumnădzău iubiți Domnii Țărâi Moldovei Ioan Gheorghi Ghica Voevoda, și Ștefanu Vasilie Voevoda, și Evstratie Dabija Voevoda, și Ioan Duca Voevoda și Iliași Alexandru Voevoda, și Ioan Stefanu Petre Voevoda, și Ioan Dimitrie Cantacuzino Voevoda, și Măria Sa Ioan Antonie Ruset Voevoda, și cu pofta Dumilor sale cinstiților Boiarii țărâii, într-atâta lungâ vriame scriind și tălmăcind câte am putut birui în acești viaci grei a Țărâi, abia cu mult greu am scris și aciastâ Svântă carte, de o am tălmăcit rumăniaște

1683 Dosoftei, Parimiile preste an, Iași, 1683 Smeritul Dosoftei Mitropolitul Sucevei” ”Prealuminatului întru pravoslavie, blagocestivului și preacinstitului și milostivului nostru Domn Ioan Duca Voevoda. Din mila lui Dumnedzău Domn Țărâi Moldovei și Ucrainei. Dela vecinica Svintei Troițe putiare poftim Mării tale, sănătate și pace cu viațâ nărocitâ să petreci Măria ta pururea adevăr.

Domnii Țărâi Moldovei pus-au nevoință,
De-au îmvățatu-și țara direaptâ-n credințâ,
Pravoslavnica liage ferind necorcitâ,
Și-n ceriu Hristos le cruțâ viațâ fericitâ.
Descălecat-au Țara Domnul Dragoș Vodâ,
Fericitâ, vuiacâ, cu tot fial de rodâ.
Când au adus într-însâ rumâniasca limbâ
Devin neam și feritâ de la calea strâmbâ.
Să trage de pre sânge rudâ-mpărăteascâ.
Dumnezău l-au sporitu-l nainte sa-i creascâ.
Și fiu-său Sas Vodâ și cu Bogdan Vodâ
Cu doamnă-sa Maria, lăsând bunâ rodâ
Pre Fedor Bogdanovici Lațcu să numiaște,
Cu doamnă-sa cu Anna de să pomeniaște.
Pătru Vodâ pre urmâ purceasâ cu vițâ,
Carele-i zâc Mușatin în bunâ priințâ […]”

1686 Miron Costin, De neamul moldovenilor  „Așa și neamul acésta, de care scriem, a neamului țărilor acestora, numele drept și mai vechiu iaste romăni, adecă râmleani, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian înpărat. Și cât au trăit pănă la pustietatea lor de pre acéste locuri în munți, în Maramoreș și pe Olt, tot acest nume au ținut și țin și pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu Țara Romănească, și românilor celor din Ardeal. Iară străinii și țările împrejur le-au pus acest nume vlah, di pe vloh, cum s-au mai pomenit, valios, valasco, olah, voloșin, tot de streini sânt pusă acéste numere, de pre Italiia, cărora zic le vloh. Apoi mai târziu, turcii (…).  Munténilor le zic turcii kara-vlah. Grecii le zic vlahos-bogdanos moldovenilor, iar munteanilor le zic vlahos.  Că acest nume, moldovean, ne iaste di pe apa Moldova, după al doilea descălecatul aceștii țări de Dragoș Vodă. Și munteanilor, ori de pre munte, munteani, ori di pe Olt, olteani, că léșii așa le zic, molteani. Măcară dar că și la istorii și la graiul streinilor și înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primineale au  dobândit și alt nume, dar acela carele iaste nume stă întemeiat și rădăcina rămâne. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveani, iar nu întrebăm: știi moldoveneaște?, ci întrebăm știi romăneaște?, adecă râmleneaște, puțin nu zicem: sțis romanițe? pre limba latinească. Stă dar numele cel vechiu ca întâi neclătit, deși adaog ori vrémile îndelungate, ori streinii adaog și alte neamuri, dar cel ce iaste de rădăcină nu să mută. Și așa iaste acestor țări și țării noastre, Moldovii și Țării Muntenești, numele cel drept de moșie, iaste români, cum să răspund și acum cei din Țara Ungurească  lăcuitori, și munteanii țara lor și scriu și răspund cu graiul: Țara Romănească […]”

1700 Scrisoare a târgoveților rumâni și armeni din Botoșani din sec. XVII, „Noi, toți tărgoveții, Rumăni și Armeani de trăg de Botășeani”

1700 -1712 Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii Și acest nume au fost la aceste țări pănă la a dooa descălecare cu Dragoș vodă. Mulți zic Țării Moldovei și Țării Muntăniști, streinii: Dația. Însă neamul lăcuitorilor nu ș-au schimbat numele, ce tot rumănii sau romani, și țările deprinpregiur … acest neam de la Italiia, cării țări îi zic streinii vlah, vloh, unii zic valios, unii ulah. După vloh, italiianul au zis vlah, iară latinul Valahiia […]”

1700 -1712 (de la rândul 3) Așezănd Traiian Înpărat Domni pre la cetăți, precum zic la leași caștalan, cine care Domn cu al său, iar pre la toate marginile și locurile au pus oșteni, cu numele acestor țări Moldova și Țara Muntenească, Dațiia de Gios; iară Ardealul și părților celorlalte Dațiia de Sus, precum s-au scris la hotarăle Dații. Și acest nume au fost la aceste țări pănă la a dooa descălecare cu Dragoș vodă. Mulți zic Țării Moldovei și Țării Muntăniști, streinii: Dația. Însă neamul lăcuitorilor nu ș-au schimbat numele, ce tot rumănii sau romani, și țările deprinpregiur … acest neam de la Italiia, cării țări îi zic streinii vlah, vloh, unii zic valios, unii ulah. După vloh, italiianul au zis vlah, iară latinul Valahiia […]” https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/02/08/nicolae-costin-letopisetul-tarii-moldovei-de-la-zidirea-lumii-despre-daci-romani-si-romani/

1705 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică (începutul sec. XVIII) Vorbește despre necesitatea îmbogățirii limbii prin neologisme: „trebuitoare numere și cuvinte dându-le, a le moldoveni, sau a le români silește.”

1710 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Sankt Petersburg, 1717 „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Întâi pre limba lătiniască izvodit, iară acmu pre limba româniască scos cu truda și ostenința lui Dimitrie Cantemir Voievodul și de moșie Domn a Moldovii și a Svintei Rossieștii Înpărății Cniadz. În Sankt Petersburg. Annul 7225. 1717. Însă acestea toate, fiind de noi în limba lătinescă scrise // și alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate, încă și cu păcat va fi, de lucrurile noastre, de ciia înainte, mai mult streinii decât ai noștri să știe. De care lucru acmu de iznoavă ostenință luând, din limba lătinească iarăși pre cea a noastră româniască le prefacem. Slujiască-se, dară, cu ostenințăle noastre niamul moldovenesc, și ca-ntro oglindă curată, chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc, ca nu în trudele și singele moșilor strămoșilor săi să să mândriască, ce în ce au scădzut din calea vredniciii chiar înțălegând, urma și bărbățiia lor răvnind, lipsele să-și pliniască și să-și aducă amente că, precum odată, așea acmu, tot aciia bărbați sint, carii cu multul mai cu fericire au ținut cinsteți a muri, decât cu chip de cinstea și de bărbățiia lor nevrednic a trăi.

1710 : Dimitrie Cantemir, Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor „Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor. Alcătuit de Domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir, la anii 1710. Iară acum de pe orighinalul manuscript depozitat de Fericitul Autoriu în Împărăteasca Arhivă a Moscvei scozindu-se, cu învoirea preaînălțatului nostru Domn Mihail Grigoriu Sturza V(oie)v(o)d. Și din orânduirea Înalt prea sfințitului Arhiepiscop al Sucevii și Miropolit Moldaviei D(omnul) D(domn) Veniamin Costache s-au tipărit. Tomul I. Iașii. În Tipografia S(fintei) Mitropolii. 1835. Hronicon a toată Țara Românească (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian Împăratul Râmului. Așijderea pentru numerele, carele au avut odată, și carele are acmu, și pentru Romanii carii de atuncea în trânsa așăzându-să, întraceiaș și pănă acmu necontenit lăcuesc. Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani. Aceștea dară mai sus pomeniți și în toată lumea cu nume nemuritoriu vestiți Romani, nepoții adecă și strănepoții Ellinilor Troadeani, sânt moșii strămoșii noștri a Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor, și a tuturor oriunde să află a Romanilor, precum și singur numele cel de moșie ne arată (Români chemându-ne) și limba cea părințască (carea din Românească sau Lătinească este) nebiruit martur ni este […]”

1716 Muntenii şi Ardelenii, au tot o limbă cu Moldovenii. La 2 martie 1716 apărea ”Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), opera domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir (1693, 1711). La 11 iunie 1714, fostul domnitor român devenea membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia și limba poporului român. Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu și în limba rusă în anul 1789 Traducerea românească s-a făcut la mai mult de un secol după moartea autorului, tipărindu-se sub titlul „Scrisoarea Moldovei“ la Mănăstirea Neamț în 1825.

1717 Dimitrie Cantemir,Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor, Tomul I, Iași, 1835 (1717 în manuscris) Hronicon a toată Țara Românească (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian Împăratul Râmului. Așijderea pentru numerele, carele au avut odată, și carele are acmu, și pentru Romanii carii de atuncea în trânsa așăzându-să, întraceiaș și pănă acmu necontenit lăcuesc. „Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor. Alcătuit de Domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir, la anii 1710. Iară acum de pe orighinalul manuscript depozitat de Fericitul Autoriu în Împărăteasca Arhivă a Moscvei scozindu-se, cu învoirea preaînălțatului nostru Domn Mihail Grigoriu Sturza V(oie)v(o)d. Și din orânduirea Înalt prea sfințitului Arhiepiscop al Sucevii și Miropolit Moldaviei D(omnul) D(domn) Veniamin Costache s-au tipărit. Tomul I. Iașii. În Tipografia S(fintei) Mitropolii. 1835. Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani. Aceștea dară mai sus pomeniți și în toată lumea cu nume nemuritoriu vestiți Romani, nepoții adecă și strănepoții Ellinilor Troadeani, sânt moșii strămoșii noștri a Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor, și a tuturor oriunde să află a Romanilor, precum și singur numele cel de moșie ne arată (Români chemându-ne) și limba cea părințască (carea din Românească sau Lătinească este) nebiruit martur ni este […]”

1718 Anton-Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718 „În limba lor ei îşi zic români (Romuni), patriei lor, adică Valahiei, Țara Românească(Tzara Rumaneasca), iar limbii, limba românească (Limba Rumaneasca)

1718 -1719 Dimitrie Cantemir, Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei (1718-1719) „Așadar, întregul nostru neam românesc se vădește, printr-o tradiție veșnică parcă, a-și trage începutul din cetățeni romani – și se poate și dovedi <ca atare> – și păstrează chiar și astăzi cu tărie vechiul nume al romanilor, chiar dacă alte neamuri le-au schimbat numele, așa cum am arătat mai sus. Înainte de toate, chiar dacă tot acest <neam> a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totuși toți se cheamă cu același nume de români [Romanorum nomine se appellant], disprețuind adică și dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș [Maramoriss], nu-și dau numele de valahi, ci de români (martori îmi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi moldovenii îi numim munteni [Montanos] – căci au luat în stăpânire mai mult locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Românească[Czarra Romanasca], adică <în latinește> terra Romana. Noi moldovenii la fel ne spunem români [nos Moldavi similiter nos Romanos dicimus], iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este dat foarte de curând, cum vom spune mai apoi) ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin dacă știe limba noastră, nu-l întrebăm Știi moldovenește? [Scis Moldavice?], ci Știi românește? [Stii romaneste?], adică <în latinește> Scis Romanice?Iar dacă aceste neamuri n-ar fi de la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut să-și ia prin minciună și numele și limba romanilor?”

1722 Martin Schmeizel, De statu ecclesiae Lutheranorum in Transilvania, Jena, 1722 „VI. Limba valahă și moldovenească este una singură, o limbă romană stricată; de altfel și aceste nații se numesc și astăzi încă Romuny și ele sunt fără îndoială resturile coloniilor romane transplantate pe aceste meleaguri în vremea lui Traian.”

1728 Martin Schmeizel, Versuch zu einer Historie der Gelehrtheit, Jena, 1728 „Românii (Wallachi) (4) sunt urmașii și părți ai coloniilor romanilor aduse aici în timpul lui Traian după înfrângerea dacilor; originea aceasta o dovedesc cu cea mai mare claritate limba lor, dar mai ales numele lor, ei numindu-se Romuny, adică Romani.” „VI. Limba valahă și moldovenească este una singură, o limbă romană stricată; de altfel și aceste nații se numesc și astăzi încă Romuny și ele sunt fără îndoială resturile coloniilor romane transplantate pe aceste meleaguri în vremea lui Traian.”

1732 Ion Neculce (1672-1745) Scrie „O samă de cuvinte” şi „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat „

1747 Edmund Chishull, Travels in Turkey and Back to England, Londra, 1747 Băștinașii își zic îndeobște români (Romans) și numesc țara lor Țara Românească (Tzerra Romanesca), încredințați că își trag originea de la romani. Și aceste particularități de limbă, ca și de scriere, le au în comun cu Moldova, căci aceste două țări împreună cu Transilvania alcătuiau vechea Dacie.

1747 Așezământ pentru școli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iași, 1747) am făcut acest așezământ, rânduind și așăzând să fie patru școale cu patru dascăli: una elinească, și alta grecească, și alta slavonească și alta românească. sa să deie dascălii lefile lor, însă dascălul cel mare elinesc 360 lei, și al doilea dascăl 120 lei, și dascălul slovenesc  130 lei și cel românescu 100 lei.   s-au socotit  la trei episcopi a țării să se mai așăze trei școale slavonești și românești, la trei episcopii: la Roman, și Rădăuți și la Huși.  Pentru care să aibă purtare  de grijă sfințiile sale episcopii a găsi dascăli învățați la slovenie, la romănie, ori din cei ieșiți din școalele de la Iași, ori dintr-alții, și să se așeze la fieștecare episcopie câte o școală de învățătura copiilor. Și acei trei dascăli de la acele trei școale să fie datori a se sili cu învățătura copiilor, atât cu sârbiia cât și cu romăniia;   Noi Grigore Ghica v(oe)v(od) al Moldovei, și cu preaiubiți fiilor domniei mele, Scarlat și Mateiu, și cu tot Sfatul nostru, boerii Divanului domniei mele  Nichifor mitropolit Moldavie; Iacob episcopul Rădăuțului; Ioanichie episcopul Romanului, Doroftei episcopul Hușului. „† Иω Григорє Гикa в(oє)в(oда), Бoж(їєю) миʌост(їю), господаръ Зємʌи Моʌдавскои

1749 Molitvenic, Iași, 1749 Stemele reunite ale Moldovei și Țării Românești în secolul al XVIII-lea

1762 Condica lui Gheorgachi, Iași, 1762 „Domnul, după ce ia Domniia la Țarigrad, îndată avându gata pre unul din oamenii săi și cu călărașii carii să întâmplă acolo, în menzâl, vin la Moldova cu zaptu-ferman și cu cărțile Domnului la caimacami, pe carii îi orânduește Domnul. „Și Domnul șezându în scaon, vel visterul cetește tâlcuiala hatișărifului pe rumânie […] Condică ce are întru sâne obiceiuri vechi și noă a prea înnălțaților domni, care s-au făcutu din porunca prea înnălțatului, luminatului și iubitoriului de Hs. Domnului mieu și oblăduitoriului a toată Moldaviia: Io Grigorie Ioan Voevod, care s-au alcătuit și s-au scris de mine prea plecata slugă, Gheorgache vtori logofăt aici în orașul Eșului, la anii 1762 Noemvrie 5

1765 Colecția completă de legi ale Imperiului Rus din anul 1649. Volumul al XVIII-lea. 1767-1769 (Sankt Petersburg, 1830) „Colecția completă de legi ale Imperiului Rus din anul 1649. Volumul al XVIII-lea. 1767-1769. Publicat la Tipografia Departamentului II al Cancelariei Majestății Sale Imperiale. 1830. Rugămintea către ajunșii de aici în trecutul an 1765 în iunie ziua a 13-a Moldavțev Kuki și tovarășii săi, care-și numesc neamul Românesc și care trăiesc în trei cnezate, și anume: Valahia, Moldova și Transilvania, constă în următoarele: (urmează regulile după care aceștia vor ocupa locuri din zona Kievului)”

1765 Îndreptarea păcătosului, Iași, 1765 „Și s-au tipărit cu voia și cu blagosloveniia prea osfințitului Mitropolit al Moldavii Kiriu Kir Gavriil, în Tipografiia sfintei mitropolii în Iași. Pre această cărțulie în limba slovenească și rumănească, în care carte iaste învățătură duhovnicească”

1765 Cronica lui Radu Popescu. Copie manuscrisă de la Chișinău (1765) „Acestu litopisiț al Țării Romănești i Moldovinești, cari iasti al dumisali…, l-am scris eu Lupul Batcu din Chișinău, în zileale pre înălțatului domnului nostru Io Grigore Alixandru Ghica voivoda, când umbla veletul 7273 (=1765), întâmplând de au venit dumnealui cu slujba agiutorinții, dimpreună cu dumnealui Manolachi vel sărdar, aici la Chișinău. Și am început a-l scrie pe apucat de la ghenar 10 zili păr la fevrarie în 24 de zili. Și l-am scris păr la Neculai vodă, să să știe, domnie.”

1772 Gramatica lui Macarie, Schitul Sihla, 1772 Întru numele și slava a sfintei, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troiței, a Tatălui și a Fiiului și a Duhului Sfânt, alcătuitu-s-au aciastă grammatică rumânească, în zâlele prea luminatei și de Dumnezău încoronatei Imperatriței noastrei Ecaterinei Alecsievnei a toatei Rosiei, și a naslidnăcului eii, a marelui Cneaz Țesarevici Pavel Petrovici, acuma cu mila Domnului Dumnezău și a toatei Moldaviei înpărățâtoarea fiind, și s-au tipărit în sfânta și Dumnezăiasca Mitropoliia Iașilor, cu blagosloveniia a preaosfințitului Arhiepiscopului și a Mitropolitului a toatei Moldaviei Kiriu Kir Gavriil, și cu toată cheltuiala a preablagorodnicului și pravoslavnicului marelui cneaz al Moldaviei Ioan Cantacuzin Deleanul, a marelui Vistiiariu

1777 Ignaz von Born, Travels through the Bannat of Temeswar, Transylvania, and Hungary, in the year 1770, Londra, 1777 Românii (Wallachians) își zic român (romun), un cuvânt însemnând în limba lor roman.  Medaliile sau monedele și urmele mormintelor romane, care se găsesc în părțile muntoase ale țării și aproape de Dunăre, sunt dovezi sigure că au fost odinioară sub romani.

1792 -1796 Ioan Cantacuzino, Poezii noo, 1792-1796 Dubăsari ori Movilău; Predislovie: Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească

1793 Hrisov, Iasi, 1793, Stihuri politicești: „Seamnele (stemele reunite: Vulturul și Bourul) Românilor ceale dintru început fericite / Cu adevărat dela Roma zburând în Dachia sânt venite.” Cu blagosloveniia Preosfințitului Mitropolit al Moldaviei, și Exarh Plaiurilor Kirio Kir Iacov. Întru a preosfinții sale Tipografie cea din nou făcută în Iași. 1793, Mart 25. Tipăritu-s-au de Popa Mihalache și de Gherasim Tipografi. „Mineiul, luna lui Iulie, carele s-au tipărit acum întâiu Rumâneaște, în zilele Prealuminatului Domn Io Alexandru Ipsilant voevod, cu blagosloveniia preasfințitului Mitropolit al Uggrovlahiei Kir Grigorie. Prin nevoința și tâlmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Kir Filaret, Episcopul Râmnicului. În Sfânta Episcopie a Râmnicului. La anul de la Hristos 1780. De Popa Costandin Tipograful Râm(nicului) și de Popa Costandin Mihalovici Tip(ograf).

1794 Critil și Andronius, Iași, 1794 Stemele reunite ale Moldovei și Țării Românești în secolul al XVIII-lea

1801 Dugonics András, A magyaroknak uradalmaik, mint a régi, mind a mostani üdökben (Stăpânirile maghiarilor, atât în vremurile de demult, cât și în cele de acuma), Pesten és Pozsonyban, 1801  În felul acesta, s-a format o limbă aparte, limba română (oláh nyelv), care nu este altceva decât un amestec al limbii latine cu limba slavă și dacică (dákus), iar ei înșiși se numesc și astăzi romani (rómaiak), adică rumuni.”

1803 Apologhia, Iași, 1803 ”Apologhia adecă Răspuns de mângâiare cătră cel scârbit, ce s-au alcătuit de întru Sfințit Părintele nostru Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Tălmăcită din limba slovenească în cea rumânească. Iară acum întru acest chip tipărită, întru a doao domnie aicea a Prea Luminatului nostru Domn, Io Alexandru Constantin Muruz Voevod. Cu blagoslovenia și cheltuiala Preaosfințitului Arhiepiscop, și Mitropolit a toată Moldavia Kiriu Kir Veniamin. În Tipografia Sfintei Mitropolii în Iași la anul de la Hristos: 1803. De Gherasim Ierodiacon tip.”

1807 Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie, Mânăstirea Neamţ, 1807 Prefața către Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei: „Și încă și pre prea osfințiia ta te va proslăvi, și arătat tuturor te face, și mare făcătoriu de bine la tot neamul Rumânesc, nu numai la cest din patrie ci și la cel de preste munți, și la cel din Valahiia te va descoperi.”

1808 Ioan Nemișescu, Istoria politicească a Dachiei și a neamului românesc, Iași, 1808 „Istorie politicească a Dachiei și a neamului românesc” Alcătuită de Ludovig Gebhardi după planul lui Vilhelmu Gotrii, a lui Ioan Grai și a altor învățați englezi, culeasă de la cei mai buni istorici și cuprinsă în Istorie ce de obște a toată lume în limba nemțiască. Acum întâieș dată prefăcută în limba românilor dintru ace nemțească și hotărâtă în trii tomuri, adică Valahie, Moldavie și Bulgarie, de Ioan Nemișescu, ot vist. Tomul întăi pentru Valahie Tălmăcită în orașul Iașii la let 1808. s-au tălmăcit pre larg și întreagă istorie Valahiei și Moldovii. Însă fiindcă scoposul și îndemânare me n-au fost ca să tălmăcesc toată Istorie această de obștii a lumii, pentru alte țări și neamuri streine, ce numai să trag dintr-însa toate povestirile ce voi afla pentru neamul nostru al românilor. Scrie și despre românii din Dacia Aureliană de la sudul Dunării Deci, aflându-să și întru acest tom de istorie al Bulgariei multe și gingașă pomeniri pentru neamul românilor, cum că au lăcuit întru acel pământ, în multeosebite polirii, după ce i-au strămutat chesariul Avrilian de aice din Dachie lui Traian și i-au trecut peste Dunăre în Mesie sau în Bulgaria, ce s-au chemat după aceie Dachia Avrilian; și cum că mai în urmă, după ce s-au rădicat Bulgarie crăie de sine și au stăpânit-o doar neamuri de despoți și de crai, și după ce de-a doa oară au căzut tot pământul bulgăresc supt sila grecilor, l-au smult de sub stăpânire grecilor însuș neamul românilor; și ridicându-l iarăș în floare sa ce mai dinainte, au stătut de rând stăpânitor într-însul 14 crai români, atâta de puternici și slăviți, cum să va vede mai înainte.

1809 Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie, Mănăstirea Neamţ, 1809 „Întru Slava Sfintei şi Ceii de o Fiinţă şi de Viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Troițe a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. În zilele Prea Blagocestivului Singurstăpânitoriului Marelui Domn Împărat Alexandru Pavlovici a toată Russiia, iproci. Cu blagoslovenia Prea Sfântului Îndreptătoriului Sinod şi al aceluiaş cilen şi Exarh în Moldaviia, Valahiia, şi Basarabiia, a Prea Sfinţitului Mitropolit Kir Gavriil (Bănulescu-Bodoni). Cu ajutorinţa a Prea Sfinţii Sale Kir Veniamin (Costachi), şi a altor iubitori de Hristos patrioţi. S-au tipărit această Sfântă şi prea folositoare carte, ce cuprinde întru sine şi vieţile sfinţilor din luna lui Octovrie, carea acum întâiu s-au tălmăcit din limba slovenească în cea romănească spre folosul de obşte. În Sfânta Mănăstirea Neamţului, în însăşi a ei tipografie. În vreamea prea cuvioșiei sale Ioan, Arhimandrit și Stareț al Sfintelor Mânăstiri Neamțul și Secul. În anii de la mântuirea lumii 1809. Căci când prea putearnica împărăție a Russiei ș-au tins aripile stăpânirii sale, și ca pre niște pui au cuprins și au ocrotit pre norodul acest românesc, când au îmbrățișat cu amândoao brațele a înaltei milostiviri și a măririi sale pre amândoao Prințipaturile aceastea. Socotind că de prisosit iaste a mai poftori iarăși pre acelea care s-au scris în predosloviile care s-au făcut și au pus multă sârguință a împodobi și îmbogăți limba românească cu cuvântul lui Dumnezeu

1810 Anton de Marki, Gramatica germano-română, Cernăuţi, 1810

1813 Vieţile Sfinţilor pe luna Mai, Mânăstirea Neamţ, 1813 Cu blagosloveniia și ajutoriul prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia Kirio Kirio Veniamin, și cu miluirea bine credinciosului și de Hristos iubitorilor patrioți. S-au tipărit această sfântă și prea folositoare carte carea cuprinde întru sineși viețile Sfinților din Luna lui Maii, care s-au tălmăcit din limba Rusască în cea Românească, mai adăogându-se cuvinte la Praz(nice) și din cea Ellinească spre folosul de obște.

1815 Liturghie, Chișinău, 1815 Smeritul Gavriil Exarh Mitropolit Chișinăului, și Hotinului.     Pravoslavnicei Biserici a Oblastei Bassarabii            în Mitropolia Eparhii noastre, ce este în Chișinău, pentru a căruia punere în lucoare căștegând Blagoslovenia Prea Sfintului îndreptătoriului Sinod a toată Rossiia, iată că întâiu cia mai trebuincioasă Bisericilor carte, de care într-aciastă Eparhie este prea mare lipsă, Slujebnicul, care în limba Rumânească să zice Liturghie, cu ajutoriul lui Dumnezeu o am tipărit-o, urmând întru toate întocma tălmăcirei Slavenești, și așăzării Liturghiilor ce să tipăresc în Rossiia, pe care noi din cele Slavenești îndreptându-o, cât s-au putut mai bine, am adaos-o cu Sinaxariul celor 12 luni cu toate prochimenile trebuincioase preste tot anul, și cu alte folositoare învățături spre povățuirea Preoților, care învățături în cele mai denainte tipărite Rumânește Liturghii, nu să află. Drept aceia de trebuință am socotit a arăta aicea de obște la toți, iară mai ales Preoților carii slujesc în limba Rumânească, că aflând într-aciastă Liturghie oareși care cuvinte într-alt chip tălmăcite, nu precum să află în cele mai denainte Rumânește

1816 Jucăria norocului, Iași, 1816 Acum s-au tălmăcit pe limba Românească cu oarecare adăogite cuvinte, spre podoaba limbii și a bunii înțeleageri. Prin Prea Cucernicul Proto Ierei a toată Moldaviia, Lazar Asachi. În orașul Iașului. La anul 1816. Înalt Preaosfințitului Kiriu Kir Veniamin, Arhiepiscop și Mitropolit Moldaviei. Ca unui al patriei adevăratului sufletesc Părinte. Cu toată cuceriia să face închinare aceștii Cărticeale ce are titlu Jucăreaia Norocului. Cărți, cu care îndeletnicindu-se iubitorii de cetire Patrioții limbii Românești, să se îndeamne a fi următori strămoșilor săi Romani.

1817 Ceaslov, Chișinău, 1817 în Exarhiceasca Tipografie a Mitropoliei Chișinăului, după așăzarea Ceasoslovului Slavenesc, ce să întrebuințază în pravoslavnicele Biserici a Înpărăției Rossiei, îndreptat, și adaos neasemănat mai mult, decât cel tipărit mai înainte în Iași la anul 1757. În Sinaxariul acestui Ceasoslov la cele scurte arătări a vieții fiește căruia sfint, și ale altor minuni, care să însemnează într-însul, s-au pus anii de la Adam, căci așa s-au găsit și în Ceasosloavele Slavenești, din care s-au tălmăcit mai înainte Rumănește acesta.”

1819 Noul Testament, Sankt Petersburg, 1819 „Înpărăteasca de Dumnezeu păzita cetate Sanktpăterburg, de pe cea din Transilvanie tipărită romăneasca tălmăcire, acum de al doilea s-au tipărit Noul Testament, cu cheltuiala și osirdiia Rossieneștii Soțietăți a Bibliei, în anul de la zidirea lumii 7327, iară de la întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, 1819 Indict 7, în a noaosprezăcilea an a fericitei și p’a cincii stăpâniri al înpărăteștii sale măriri.”

1820 Istoria lui Numa Pompilie, al doilea craiu al Romii, Iași, 1820 „Istoriia lui Numa Pompilie, al doilea craiu al Romii. Tălmăcită din limba franțuzească, de dumnealui postealnicul Alexandru Beldiman și dată și în tipariu cu a dumnisale chieltuială, spre podoaba limbii românești, și îndeletnicirea patrioților. În zilele Prea Luminatului și Prea Înălțatului nostru Domn, al Moldaviei, Mihail Grigoriu Suțul Voevod. Întru al doilea An a Domniei Înălțimii sale. La Anul 1820. Acest feal de cugetări hrănind întru mine, încă din cea mai fragedă vrâstă a tinereațelor meale, m-am îndeletnicit întru tălmăciri din limba Franțuzească, întru cea Românească a Patriei meale.

1820 Chrestomaticul romănescu, Cernăuți, 1820 „Chrestomaticul romănescu, sau Adunare a tot feliul de Istorii, și alte făptorii, scoase din Autorii di pe osebite Limbi. Pe anul 1820. Parte întăia. S-au tălmăcitu de cătră Teodor Racoce, K. K. Tălmăciu a Gubernii de Galițiia. Cernăuț. S-au tipărit și să află la Petru Eckart Tipograf Craisului Bucovinei.”

1821 Bordeiul indienesc, Iași, 1821 „Bordeiul indienesc. Alcătuit în limba franțeză. Prin I.V.H. de Sen-Pier [Bernardin de Saint-Pierre]. Iar acuma pe Românie tradus de prea cuviosul Leon Asachi [tatăl lui Gheorghe Asachi], Arhimandrit al Mitropoliei Iașului. Tipărit în Iași, 1821. „Vedem astăzi treziți pe Români cu multe opinteale sârguindu-se în toate trei țări, ca să aducă Limba lor la căzuta eii stare, prin carea să se lumineză Compatrioții întru relighioase și politicești învățături;”

1823 Pentru datoriile presbiterilor de popor, Chișinău, 1823 Iară cu blagosloveniia Preasfintului Îndreptătoriului Sinod, și a Preasfințitului Dimitrie Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului, s-au tălmăcit pre limba Românească de pre cea Slovenească cărticica aceasta, ce să numeaște: Pentru datoriile presviterilor de popor, și s-au tipărit în duhovniceasca Tipografie a Bessarabiei, în orașul Chișinău,

1824 Istoria Scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea romaneștii tinerimi(Iași, 1824) „Istoriia Scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea romaneștii tinerimi. Tălmăcită de pre limba elinească, pe a noastră romanomoldovenească, de smeritul Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldaviei, și tipărită cu a sa cheltuială. În zilele prealuminatului și preanălțatului domnului nostru, Ioan Sandu Sturza Voevod. Tomul întâiu. S-au tipărit în Tipografiia Sfintei Mitropolii Moldavii, în orașul Iașii. La Anul de la Hristos 1824. De Ierodiaconul Eftimie Andreu.

1824 Auguste de Lagarde, Voyage de Moscou à Vienne, par Kiow, Odessa, Constantinople, Bucharest et Hermanstadt: ou Lettres adressées à Jules Griffith, Paris, 1824 Românii spun că se trag din romani, prin exilați, sprijinind această pretenție pe numele lor de roman (Romun) și pe faptul că Valahia se numește încă Țara Românească (Tsara Rumaneska, le pays roumain)

1824 – 1826 Filip Vighel (1786-1856) viceguvernator al Basarabiei între 1824-1826, despre români Memorii (publicate la Moscova în 1865) „La Chişinău, aproape cu toţi am făcut cunoştinţă şi puteam studia felul Moldovenilor. Români sau Romani, cum se numeau pe sine, provin de la amestecul urmaşilor colonizării romane cu Dacii-Slavii, cuceriți de Traian. În limba în care vorbesc, latina a luat rolul hotărâtor; dar literele la ei sunt aproape aceleași ca și la noi. și din vocabularul slav aproape o treime a rămas la ei în uz. Nimeni din ei nu știa rusește și nu erau curioși să vadă Moscova sau Petersburgul; din vorbele lor se putea observa, că nordul nostru ei îl socoteau țară sălbatică. În schimb mulți din ei au mers la Viena, care e mult mai aproape, și unde, desigur, e și mai cald, și mai vesel. La Paris pe atunci încă nimeni nu se gândea.”  “Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Aceşti rumâni sau români, după cum îşi zic ei, se trag din coloniştii romani şi slavo-dacii învinşi de Traian. în limba pe care o vorbesc ei predomină elementul latin”

1826 Ebenezer Henderson, Biblical Researches and Travels in Russia including a Tour in the Crimea and the Passage of the Caucasus, London, 1826 Pe drumul dintre Hotin și Briceni: „Ei sunt urmaşi ai dacilor şi ai coloniştilor romani aduşi aici de Traian; limba lor, cunoscută sub numele de valahă (Wallachian), are un amestec curios de cuvinte străine. Dintre acestea, o mare parte sunt de origine italiană sau latină vulgară, un număr mare de cuvinte slave, restul fiind gotice, greceşti sau turceşti. Ţăranii încă își spun rumâni (Rumanie) sau romani, nume pe care-l moştenesc de la strămoşii lor, care s-au bucurat de titlul şi privilegiile de cetăţeni romani.”

1826 -1830 Ionică Tăutu către frații români (poet şi prozator descendent în linie directă din marele logofăt al lui Ştefan cel Mare, Ioan Tăutul) (circa 1826-1830) „Eu mă slujăsc de acest titlu pentru că vreu să mă adresăsc cătră tot Moldovanul și cătră tot Valahul, a căruia suflet simte că are o Patrie și că interesul său și a urmașilor săi este vârtos legat de al ei interes obștesc. Acestea luând sama ne va da poate cineva dreptate a ne făli că prin mijlocul veacurilor și prin atâtea strămutări a vremilor noi suntem cei singuri din odraslele Romii, în linie dreaptă, carele cu numele de român am putut păstra până astăzi și am ferit de o stingere de tot numele cel mai mare a stăpânilor lumii.”

1827 Ștefan Margela, Gramatică russască și rumâniască, Sankt Petersburg, 1827 ”Mă simt obligat a spune câteva cuvinte despre această gramatică româno-rusă, care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fiindcă ea dă mijloace a căpăta cunoștință în limba rusească la opt sute de mii de Români, care locuiesc în Basarabia, aflătoare sub stăpânirea Rusiei, în curgerea de două zeci ani, neavând nici un manual pentru acest scop. În afară de aceasta ea poate să aducă foloase câtorva milioane de Români, care locuiesc între Prut și Dunăre; asemenea și Rușilor care doresc a învăța limba românească.” Acum cu mărinimoasa aprobare și ajutorul stimatului șef al meu, Excelenței Sale domnului ministru al instrucțiunii publice, care a ordonat să se tipărească această carte în rând cu alte opere folositoare, am pus la alcătuirea ei toată stăruința mea, și dacă munca mea va fi de folos, acei care se vor folosi de ea, vor face această mulțumită patronării Excelenței Sale a domnului ministru, care fără oboseală se îngrijește pentru răspândirea învățăturii în țările, care se află fericite sub sceptrul rusesc. Făcând acest lucru principal, ca să înlesnesc învățarea limbei rusești pentru Români și românești pentru Ruși, am adăogat și o adunare de cuvinte rusești și românești care sunt întrebuințate în viața zilnică și convorbiri în ambele limbi despre cele mai necesare lucruri.

1827 Obiceiul de a se roși ouă, Iași, 1827 „Iubiților în Hristos frați Hristieani primiți-o cu toată căldura și dragostea inimii această acum întâi pă rumânie tipărită carticică, și lăudați pe Dumnezeu din tot sufletul și în limba nații noastre și avem nădejde de civilizație în scurt timp.”

1828 Anaforaua Epitropiei Școalelor, Iași, 1828 „Această shoală normală va fi pentru învățătura limbei Romănești cu Gramatică, Caligrafie, Catihisis, Aritmetică și cu niscaiva începătoare învățături care toate să se petreacă în curs de doi ani. În limba Romănească să se învețe Relighia, Filologhia, Biografia, Loghica, Retorica, Poezia, Istoria, Matimatica, Moralul, Iconomia Pămăntească și Politicească, Istoria Naturală și Arhiologhia. Avănd pentru pomenitele învățături vrednici profesori Români pămăntenii adecă pe părinți Iconomul Constantin, și pe Iereul Ioan, pe Dumnealui Vasilie Fabian, și Dumnealui Gheorghie Săulescul, și încredințând privigherea învățăturilor Domniei sale Agăi Gheorghie Asachi, îndatorindu-l a ne raportui sporiul și neagiunsurile shoalii, pentru care ăl însărcinăm cu nume de Referendariu învățăturilor publice.”

1829 Iancu Nicola, Manual de patriotism, Iași, 1829  ”Prea Sfințitului și de Dumnezeu Alesului Arhipăstor Kiriu Kir Veniamin Arhiepiscop și Mitropolit Sucevii și Moldaviei: Iar Nația Rumânească, dea Domnul să pășască cu cele mai mari pasuri ale sporirei, și să capete și făcători de bine ca Preasfințiavoastră! Dea Domnul să să învrednicească a câștiga în faptă ceia ce dispoziția cea iubitoare de neam a Preasfințieivoastră le făgăduește. În Iași, 1829. Iulie. 12, Prea plecată slugă: Iancu Nicola

1829 Albina Românească, Iași (începând cu 1829) „Albina Românească. Gazetă politico-literară. Parte I. De la 1 iunie păn la 31 dechemvrie 1829; Proprietate privileghiată și dregere a lui A.G. Asachi, giudicătoriu al Departamentul Pricinilori Străine, referendaru învățăturilor naționale a Moldovei și mădulariu Academiei de Roma. Tipărit și publicat în Eși. Albina Românească astăzi întâiu vede lumina zilei și tinerelile sale aripi le cearcă în ostinitoarea sa călătorie, mii și mii de flori cu felurite văpsele și mirezme înpodobescu câmpul, pre carele ea va să zboare, înse numai aceale flori îi vor fi plăcute care aduc mană și vindecare, de însași ei blândă fire povățuită se va feri de cele ce supt amăgitoare frumusețe ascund farmăc și venin în sinul lor.

1830 Minei pe luna Ianuarie, Mânăstirea Neamț, 1830 Din tot cuprinsul neamului romanesc, o iubiților cetitori! despre toate părțile, încă de demult făcându-se sârguitoare întrebare și cerere, spre câștigarea de minee bisericești, și ca un alt glas strigând în sufletele, ca să se dea acestea în tipariu, s-au aprins în inimile noastre răvnă a înplini dorința compatrioților noștri. „Iubitoriul de înțelepciune. Povățuit de dumnezeeștile scripturi. Adecă învățătură dogmaticească. Alcătuită de preaînțăleptul învățătoriu domnul Serghie Macreul. Acum întâi scoasă din elinească în limba românească și dată în tipar de smeritul V(eniamin) C(ostachi), M(itropolitul) M(oldovei), spre folosul neamului românesc. S-au tipărit în tip(ariul) s(fintei) m(itropolii) în Iași. În anul de la zidirea Lumii 7339. Iar de la Hristos 1831. Grigorie iconom ostenitoriu.”

1830 Iubitoriul de înțelepciune, Iași, 1830  „Acum întâi scoasă din elinească în limba românească și dată în tipar de smeritul V(eniamin) C(ostachi), M(itropolitul) M(oldovei), spre folosul neamului românesc. S-au tipărit în tip(ariul) s(fintei) m(itropolii) în Iași. În anul de la zidirea Lumii 7339. Iar de la Hristos 1831. Grigorie iconom ostenitoriu.”

1831 Veniamin Costachi, Funie sau Frânghie întreită, Iași, 1831 „Iar pre aceaste trei lucrări (pragmatii) Arhiepiscopul Astrahanului Evghenie Volgar spre zidirea Credincioșilor dreptslavnici le-au îngrecit, și smeritul Veniamin Costachi al Moldovei spre folosul neamului Românesc le-au înromânit.”

1832 Albina Românească, Iași, 21 Februarie 1832 Posturi vacante la Academia Mihăileană (anunț din Albina Românească, Iași, 1832) „Toți acestia, afară de însemnatele științe, se cuvine să știe limba Românească și Latină.”

1833 Gheorghe Săulescu, Gramatică românească, Iași, 1833 „Grammatică românească seau Observații grammaticești asupra limbei românești pentru scoalele normale și ghimnaziale. Compusă de D. Gheorghie Seulescul, profesorul filologhiei în ghimnazia națională din Mănăstirea S[finții] O. Tri-Erarhi. Partea I-ia Etimologhică. Iașii. În Tipografia S[fintei] Mitropolii. 1833.” „Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului Sucevii și Moldavei D. D. Veniamin Costachi, cavaleriu epitropu al scoalelor publice și patron lietaraturei naționale. Autoriul.” Literatura dacoromană în curgere de vecuri, dela discălecarea coloniilor Romane la 105. A. H. au înotat în ocheanul timpurilor noianuri de pericole, și de inviforările urgitoarelor fortuni repezită, veni graiul Românesc și împreună nația aproape de a se înmormânta în genuchile perzerei și a stângerei dintre limbele Evropei, din acărora preanobilă împărătească viță Romană se trage; încât plăgile struncinărei de abie vecuri faboritoare le vor pute vindeca  Însă preaputernica mână guvernătoare soartei vecurilor și a națiilor, puind stavilă nenorocitelor pentru noi perioade, răsări întimpurile de față aurora unei mai fericite epohe pentru literatura și nația noastră, încredințind Voă toiagul arhipăstoriei patriei […]”

1833 Codică țivilă sau politicească a Prințipatului Moldovii, Iași, 1833 O regulată și canonisită lucrare a acestei Codici, fiind împiedecată, parte din neprielnice împregiurări, și parte pentru că nefiind publicată în limba Patriei, precum să cuvine unei legiuiri, nu era îndeobște cunoscută și înțeleasă, și prin aceasta neîndemănătoare, atăt Tribunalurilor giudecătorești, căt și particularnicilor; apoi cinstitul mieu procatoh D. Logofătul Costachi Conachi, au supus înaintea Ocărmuirei, trebuința de a să tălmăci românește această Codică, și a să da la lumină, pentru ca prin a ei zilnică aplicație, dizvălindu-să lipsurile ce ar pute ave, să poată povățui lucrările Comisiei sus arătate.

1834 Veniamin Costachi, Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834 „Dacă nu vom întrebuința pe aceste în locul celor streine, precum au făcut toate națiile ce au voit a să cultivi, apoi să va înpresura graiul național din an în an, până ce va lipsi cu totul și prin aceasta va peri națiia noastră Românească, precum au perit toate națiile, ce ș-au părăsit limba lor. Drept tuturor carii să înpotrivescu cuvintelor adevărate Românești, ce acum au început învățații nației iarăși a le întrebuința, știut să fie că să fac dușmani nației lor Românești […]” Mitropolitul Veniamin mărturisea că scopul întregii sale activităţi a fost „ca românii să aibă în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie”.

1836 Gheorghe Asachi, Poezii, Iași, 1836 Această plecare cătră versuire, să însamnă și între Români, mai ales de când raza culturei au început a ni lumina. De asemene au fost și acele întăi a mele îndeletniciri, din care, ca o pârgă literară, câte au scăpat de focul anului 1827, cutez astiz a da la lumină următoarea Culegere. Întăile mele compuneri Românești sănt din 1812, din care unele pe rând, răzlețite, s-au fost publicat. Înaintindu-mă cu această cercare, în deosebite feliuri scrisă, doresc a îndemna pe iubitorii de Poezie, ca prin a lor talant să îndeplineză un ram atâta de plăcut, carile spre bine va înriuri asupra limbei și haractirul compatrioților.

1837 Iacob Cihac, Istoria Naturală, Iași, 1837 Întăia oară în limba romănească compusă de doctorul medeținei și cavaler Cihac a mai multor Soțietăți îmvățate Mădular și Profesor Istorii Naturale la Academia din Eși, Șef-Doctor a Miliției Moldovei, Vițe-Prezident Soțietății Istorio-Naturale în Eși ș.c.

1837 Costache Negruzzi, Aprodul Purice, Iași, 1837: Poezie în care se zice că moldovenii și Stefan cel Mare săpaseră pe fruntea ungurilor rușinea cu româneștile lor arme.

1838 Alăuta Românească, Iași, 15 August 1838 Introducerea alfabetului latin

1838 Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țării Românești, Iași, 1838 Cantimir și alții o numesc Moldovlahia; iară dupre închinarea țării la Î[nalta] Poartă de cătră prințipul Bogdan, fiul Marelui Stefan, ș-au căpătat nume de Bogdania adecă Țara lui Bogdan; iară acum toate aceste numiri se stâng, remănând pentru totdeauna numele ei de Moldavia seau mai bine Moldo-România, pentru că se lăcuiește de români. Moldovenii sânt de nație românii deviitori din vechii Romani carii au avut de părinte pre Romulus și de mumă pre cetatea Roma, iară de colonizatoriu aice pre marele Traian. Limba lăcuitorilor care este cea românească, fiică cele latinești, soră celei italienești, franțeză, spanioale și portugheze și cea mai frumoasă dialectele nației Românești, au început zic, cu laudă a crește în cultură prin compunerile și traducerile literaților ei.  Subt acest înbunătățit Guvern s-au așezat în prințipat o Academie cu un Institut de nobili, o Gimnazie cu un Institut de stipendiști și o Siminarie cu un Institut de clirici, o scoală Normală pentru fete și alte scoli normale pre la țânuturi, înființarea unui Teatru Național, a unui cabinet de Istoria Naturală; pardosirea uliților cu pietre, înoirea cișmelilor, înbunătățirea spitalurilor, toate țintitoare pentru luminarea și fericirea nației Moldo-Românești

1839 Felix Colson, Starea prezentă şi viitorul Principatelor, Paris, 1839 Valahii Transilvaniei au un viitor; ei îi detestă pe maghiari; nu-i simpatizează nici pe secui, nici pe germani; ei sunt români (Roumains) și speră să se reunească cu frații lor din Moldo-Valahia. Ideea unei Uniri se popularizează din ce în ce mai mult. Ei se încurajează reciproc pentru a putea obține drepturi și privilegii pentru frații umiliți din Ungaria și din Banat. Ei n-au uitat că Huniade, acel faimos general ungur era de sângele lor; că sunt mai numeroși decât opresorii lor, și că în propria lor țară sunt reduși // la sclavie. Transilvania poate furniza un mare număr de valahi instruiți și distinși care pot face mari servicii cauzei compatrioților lor.”

1840 Iacob Hâncu, Gramatica valaho-moldovenească, Sankt Petersburg, 1840 „Necătând la poziția geografică a Moldovei și Valahiei, la importanța evenimentelor istorice în țările  dunărene și la atracția unuia și celuilalt Principat în relațiile lor cu Puterile megieșe, – nici proveniența națiunii, nici situația politică și socială, nici limba fiilor Daciei așa și nu au fost studiate în modul corespunzător, nu sunt aduse la cunoștință. Unul din aceste obiecte  demne de curiozitate e supus acum fugitivei noastre descrieri. Acesta e limba Română. Și denumirea de Român nu e întâmplătoare. Până la formarea Voievodatului Moldovei, locuitorii ambelor Principate erau cunoscuți sub numele comun al Românilor. Ca urmare ea a rămas în uzul urmașilor sud-vestici ai Românilor, Valahilor, care și până în prezent continuă să-și spună Români; însă frații lor nord-estici au preferat denumirii de Român, pe cea împrumutată de ei de la noua patrie – Moldova, însă, în viața de zi cu zi a poporului, totuși câteodată se repeta străvechiul nume al strămoșilor lor (*) – Deci, într-o descriere generală a urmașilor apropiați ai unuia și aceluiași trib, suntem în drept să ne ținem de comuna lor denumire; deci limba Română poate servi drept noțiune comună pentru graiul Valah și pentru cel Moldovenesc

1840 Vasile Fabian Bob, Gheografia elementară, Iași, 1840 „Româneasca se vorbește începând de la stânga Nistrului pănă la Bug în Beserabia, Bucovina, Moldova, Țara românească, Transilvania, Ungaria pănă în Tisa cuprinzând 12 comitaturi, o parte din // Bulgaria, Serbia, peste Balcan și Macedonia, Tesalia, Acarnania, în părțile Ipirului.”

1840 Dacia literară, Iași, 1840 Așa puținii bărbați carii pe atunce bine voia a se mai îndeletnici ăncă cu literatura națională, perdură nădejdea de a vede vre o dată gazete romănești. Numai doi oameni nu perdură curagiu, ci așteptară toate de la vreme și de la împregiurări. Acestii fură D. Aga Asachi și D. I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstră în inima lor focul luminător a științelor.

1840 Icoana Lumei. Foae pentru îndeletnicirea moldo-românilor, Iași, 1840: Eșii. Icoana Lumei. Foae pentru îndeletnicirea moldo-românilor. 1840. Duminică. 27

1841 Teodor Stamati, Manual de Istoria naturală. Prescurtată pentru tinerimea românească, Iași, 1841: Despre Rasele omenirii

1842 Lexicon de conversație, Iași, 1842 Dorința a înlesni Românilor dobândirea feliuritelor cunoștințe, au îndemnat pe o soțietate de literați a întreprinde acest măreț și ostenitor lucru, precum s-au publicat prin programa de mainainte.

1842 Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, Iași, 1842: „200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești. Tipărite cu cheltueala și îngrijirea unei societăți de iubitori de înaintirea și strălucirea neamului Romanesc. A doua ediție. Iașii. La Cantora Foiei Sătești. 1842.

1843 Gheorghe Șincai, Hronica Românilor şi a mai multor neamuri, Iași, 1843 „Floarea Adevărului pentru pacea și dragostea de obște. Din grădinile Sfintelor Scripturi prin mare strădaniia cucearnicilor între Ieromonahi, în Mănăstirea Sfintei Troiță de la Blaj, la anul 1750 culeasă. Carea luminat arată, cum că Unirea altă nu iaste, fără numai credința, și învățătura Sfinților Părinți. Tipăritu-s-au acum a doa oară în Blaj la anul Domnului 1816.”; Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780; „Istoria Besearicei Românilor, atât acestor din coace, precum și acelor din colo de Dunăre. Întocmită de Petru Maior de Dicio-Sânmărtin, protopop, și la Înălțatul Crăescul Consilium Documtenențiale al Ungariei, crăesc al cărților revizor. La Buda. În Crăiasca Tipografie a Universității Ungurești din Peșta. Anul Domnului 1813.”  „Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Întocmită de Petru Maior de Dicio-Sânmărtin, protopop, și la Înălțatul Crăescul Consilium Documtenențiale al Ungariei, crăesc al cărților revizor. La Buda. În Crăiasca Tipografie a Universității Ungurești din Peșta. 1812” „Hronica Românilor și a mai multor neamuri, încât au fost iale așa de amestecate cu Românii, cât lucrurile, întâmplările, și faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pe înțăles, din mai multe mii de autori în cursul de 34 de ani culeasă, și după anii de la Nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos alcătuită de Gheorghie Șincai din Șinca, Doctorul Filosofiei, și al Teologhiei, fostul Director al Școalilor Naționalnice în toată Țeara Ardealului, și Diorfositoriu cărților în Crăiasca Tipografie a Universității Ungurești. În zilele prea Înălțatului, Domn al Moldaviei Mihail Grigoriu Sturza Voevod. Tomul I. În Tipografia Sf. Mitropoliei a Iașului la anul 1843, cu toată chieltuiala și osteneala prea cuvioșiei sale D. Ghermano Vida Arhimandrit și Inspector Tipografiei Sf. Mitropolii.”

1843 Mihail Kogălniceanu, Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, Iași, 1843 Pentru mine bătălia de la Răsboieni are mai mare interes decăt lupta de la Termopile, și izbânzile de la Racova și de la Călugăreni îmi par mai strălucite decăt acele de la Maraton și Salamina, pentru că sânt căștigate de cătră Romăni. Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase decăt locurile cele mai clasice. Suceava și Târgoviștea sânt pentru mine mai mult decăt Sparta și Atena; Eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește Romănește și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfășierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania.  Această istorie este obiectul cursului meu; întinzăndu-mă, cum se înțălege de la sine, mai mult asupra întămplărilor Moldaviei, nu voi trece subt tăcere și faptele vrednice de însemnat ale celorlalte părți a Daciei și mai ales a Romănilor din Valahia, cu carii sântem frați și de cruce, și de sânge, și de limbă, și de legi […]”

1844 Nicolae Istrati, Corespondenție între doi amorezi sau limba romănească la anii 1832 și 1822 Publicat în „Almanah de învățătură și petrecere publicat de Mihail Kogălnicean. Iașii. La Cantora Foiei Sătești. 1844” (din Calendar pentru poporul romănesc pe anul 1844)

1845 Ioan Albineț, Manual de Istoria Principatului Moldavei (Partea I), Iașii, 1845 Eu am îndrăsnit a compila acest Manual de Istoria Principatului Moldavei, numai din dorința ce am avut de a face odată un început, fie cât de nesevârșit; căci afară de tabloanele din Istoria Moldavei de D. Post. G. Asachi nu să află tipărită în limba Românească vre o Istorie a Patriei, și așa prin acest început poate voiu deștepta pre acii ce ar ști mai bine sau ar avea mai multe isvoare

1846 Povățuitorul educației copiilor de amăndoă sexurile, Iași, 1846 „despre educațiea tinerimei Române de amândouă sexurile” din Moldova

1846 Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei, Iași, 1846 (cu sens de cetățean al Țării Românești) „ART: 425. Începutul, Relighia, obiceiurile și asămănarea limbei lăcuitorilor acestor două Prințipaturi, precum și trebuințile a îmbelor părți, cuprind din însuși descălicarea lor elementurile nedespărțitei uniri care s-au împiedecat și s-au întărziet de întâmplătoarile înpregiurări. Mântuitoarele folosuri a rodului ce s-ar naște din întrunirea acestor două nații, sânt netăgăduite. Elementurile întrunirei a Moldo-Românilor să află așăzate prin acest Reglement, prin asămănatele temeiuri a le Administrației acestor două țări […]”

1847 Gheorghe Săulescu, Abețedariu romănescu, Iași, 1847 „Abețedariu romănescu sau întăile cunoștințe de litere și idei pentru tinerimea scoalelor începătoare din Principatul Moldavei. Compus de Cam. Gheorghie Seulescul. Ediția a cincea . Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1847”

1847 Proect de reorganizația îmvățeturilor publice în Prințipatul Moldovei, Iași, 1847 „Îmvățăturile acestor scoale începătoare, se fac în limba Romănă în curs de trei ani, și se alcătuesc din materiile arătate, la Secția XIX 121 tabloul sub litera A […]Biblioteca să se înzăstreze cu toate cărțile românești, tipărite pănă acum aice, sau aiurea, precum și cu manuscriptele ce ori unde se vor pute găsi, sau în original, sau în copie adiverită, și mai ales acele ce ar privi asupra Istoriei Naționale, asămine și cu toate cărțile istorice scrise în limbele streine, privitoare cătră nația Română.

1847 Calendar pentru poporul romănesc pe anul 1847 (Iași) „Statistica românilor:

În Moldava …………………….. 1.200.000
Țeara Romănească ………….. 2.300.000
Romănii Machedoni ……………     80.000
_________________________________
3.580.000

 Sub suverenitatea Rosiei

În Beserabia, și coloniile
dincolo de Nistru …………………   600.000

Sub suverenitatea Austrii

Bucovina ………………………….   274.976
Banatul Temișoarei cu
diocesele Temișoara …………….   400.000
Verșețu ……………………………   260.000

În Ungaria peste Muriș și Tissa

Arad ………………………………..   370.000
Oradia Mare ………………………   120.000
Buda ………………………………..      1.000

În Transilvania Deocesele

Sibiu ………………………………..   600.000
Blaju ………………………………..   650.000
Istro-Rămânii din Istria ……………      6.000
__________________________________
6.861.976

1848 Cătră moldoveni (poezie revoluționară din 1848) Frați romăni de la olaltă / Mai sculați-vă ‘ncă odată, / Bătrăni, tineri, vă’n armați / Cu grabă ‘n Eși v-adunați.

1848 Hippolyte Desprez, La Moldo-Valachie et le mouvement roumain, Paris, 1848 Cele două principate, Moldova (Moldavie) și Țara Românească (Valachie) sunt locuite de o populație pe care o putem considera omogenă. Locuitorii din răsăritul Ungariei, ce ocupă întreaga Transilvanie, Bucovina, Basarabia, sunt frați ai celor din Moldova și Țara Românească. Nistrul, Carpații, Tisa, Dunărea și Marea Neagră formează o frontieră naturală a acestor provincii, împărțite între cele trei mari imperii, și acest vast teritoriu se pare că este predestinat să conțină o singură națiune […] Sentimentul național, care a fost încătușat în principate (en Moldo-Valachie), dar nu sufocat, s-a redeșteptat cu putere. Încercuiți în nord de slavi-ruși și polonezi, în sud de slavii din Bulgaria și Serbia, la vest de cehi și de maghiari, românii (les Moldo-Valaques) și-au format o conștiință clară a individualității lor. Drept consecință naturală a originei și civilizației lor latine, ei au fost de altfel mai mult decât orice popor al Europei orientale dispuși să sesizeze și să asimileze cu promptitudine ideile noi care triumfau cu strălucire în Europa latină; primeau cu inima deschisă încurajările care le veneau din Franța. Inspirați, ca și maghiarii, cehii, polonezii, slavii, grecii, de sentimentul național, românii (les Valaques) au început să caute civilizația în progresul logic și în desăvârșirea naționalității lor, bucurându-se de o simpatie vie printre toate populațiile de același sânge românesc, împărțite între cele imperii: Turcia, Rusia și Austria. Mișcarea românească (le mouvement roumain) reprezintă această acțiune politică a savanților, scriitorilor români din principate, Transilvania, Basarabia și Bucovina, pentru unirea celor opt milioane de români (Roumains), care au supraviețuit celor șaptesprezece secole de crude încercări. Din punct de vedere al principiului naționalităților, acest popor mutilat nu formează în prezent decât un singur corp și vasta unitate teritorială pe care locuiește se numește România, dacă nu în limba tratatelor cel puțin în cea a patriotismului (Romanie).”

1848 Bucovina. Gazetă Romănească, Cernăuți, 11 Octombrie 1848 Ei era convinși, că în istorie Romănii vor găsi libertatea, instituții de civilisație, și ce este mai mult, instituții democratice. Ardealul, Moldova, Valahiea, într-un cuvânt toată Romăniea rivaliza în această privire.

1848 Foaie pentru minte, inimă și literatură, 14 Iunie 1848 Vasile Alecsandri, Hora Ardealului, publicată în Foaie pentru minte, inimă și literatură (Brașov, 14 Iunie 1848)

1848 Manifest revoluționar din Moldova (1848) „Voi toți fraților din Moldova, în care curge sănge de Romăn, țântiți mințele voastre la viitorul Patriei, la soarta copiilor și a strenepoților vostri care atărnă acum de Voi”

1848 Alegerile din Bucovina (știre din  Albina românească, Iași, 24 Iunie 1848) „Știri din învecinata Bucovină raportează că în acea provinție s-au ales deputați dupre legiuirea cea nouă al alegerii, adică un deputat la 50.000 locuitori. Pe acest temeiu s-au ales 11 deputați, și anume 3 proprietari și 8 săteni toți Moldo-Romăni, carii după toate uneltirile întrebuințate de venetici, n-au voit să aleagă deputat de altă nație decât de a lor, care vor apăra interesul naționalităței. Dintre acești deputați, mai ales acei de la Cămpul-Lung și de la Rădăuți, se însamnă prin îmvățătură care au căpătat la Academia din Cernăuți, încăt acești bravi săteni, în vechiu costium Moldovan, vor ședea în parlamentul imperial din Viena împreună cu aleșii națiilor Austriei, spre a sprijini cu votul lor cauza cea mare a reformei politice.”

1849 Supliment la Albina românească, Iași, 31 Martie 1849 Ear Romănii, dintre toți cei mai numeroși și cei întăi locuitori a țerei, sănt nație numai tolerată (îngăduită). Încăt spre a pute agiunge la rang sau avere Romănii disgiurau (se lepădau) de a lor naționalitate, și prin ist mod aici și în Ungaria au agiuns a fi magnații țării și dregători înalți precum: Mailat, Căndeifi, Iosica Lazar și mulți barbați cu carii astiz se înmăndrește nația Ungară sănt de uric Romăn. De aici Romănii cu deasă împoporare militară țăn încinsă Transilvania cu arme spre țara Romănă, Banatul și Ungaria păn la Carpați păn se unesc cu acei din Maramureș, precum Secuii țăn cuprinsă pe marginea spre Moldova păn în Bucovina. Transilvania are 2.383.880 locuitori din care 250.000 Sași, 200 Bulgari, 660.000 Unguri-Secui, 1.397.180 Romăni, 60.000 Țigani, 9.000 Armeni, 7.000 Evrei.”

1849 Encolpiul doctorilor sau Medicina practică, Iași, 1849 „Encolpiul doctorilor seau Medicina practică, cuprinzindu 363 de boale numite Elinește, Italianește și Romănește” Eară acum tradusă pe Romănie și tipărită prin Post(elnicul) D. Cornea. Tomul I. Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1849

1850 Nicolae Istrati, Mihul, (dramă despre Ștefan cel Mare) Iași, 1850: „Era înse firește ca Stefan să învețe / Pe unguri a cunoaște Românii cine sânt,”

1850 -1860 Bucoavnă pentru întrebuințarea junimei moldo-române din Bucovina, Cernăuți (circa 1850-1860) „Bucoavnă pentru întrebuințarea junimei moldo-române din Bucovina. Cernăuți. La Eduard Viniarj.

1851 Ioan Sârbu, Fabule, Chișinău, 1851 tălmăcit în multe limbi; eu nu m-am lenevit a le urma lor, și a traduce aceste Fabule în limba Moldovinească, care socot că îți vor fi de folos, și cred, că de ai ave ce mai mică picătură de sânge Român, ai sălta văzind în mânile tale această cărticică. Pătruns fiind de scânteia dragostei, carele s-au ațițat în sufletul meu cătră fiii Românești

1851 Așăzământ pentru reorganizarea îmvățăturilor publice în Principatul Moldovei, Iași, 1851 Printre disciplinele obligatorii este Gramatica romănească în toată a ei întindere.

1851 Mihail Cantemir Moldovanul, Iași, 1851 „Romanul de față Mihail Cantemir Moldovanul creat fiind în limba franceză de Contesa Dash, am socotit că n-ași face rău de a vi-l da ca Suplement al Giurnalului nostru Zimbru, numai dintr-un singur rezon, că lipsind în născănda noastră literatură romănă vreun roman cuprinzătoriu de scene romănești, afară de Radul al VII-le de la Afumați, tradus tot din franțuzește, poate că ar da vreo impulsie oarecăruia scriitoriu romăn ca să trăteze și în limba noastră vreun roman” Traducere de Teodor Codrescu. Unul din redactorii Zimbrului. Partea I și a II. Iassi. Tipografiea Buciumului Romanu. 1851

1852 Gazeta de Moldavia, Iași, Ianuarie 1852 Cu începerea acestui An, foaea noastră, cel mai vechiu organ de publicitate în limba Romănă, întră în anul al 24 a urzirei sale.

Anul Nou
1852

Astă zi cu bucurie noi oștenii s-o serbăm,
I-o zi sfăntă, zi măreață, ș-ănceputul unui An
Pre el dar cu bune ogure cu toții să-l salutăm,
Ca pre unul dintre fiii celui întăiu Veteran!

Acest an să ne arăte țeara noastră mai măreață!
Să ne bucure în trănsa de un timp îmbelșugat!
Și Romănul se resufle aer dulce și de viață.
Ca să uite greutatea suferită-ndelungat!

Zeul Mars a sale fulgeri num-atunce să detune,
Cănd dorita pace-n țară s-ar cerca ani-i răpune,
Muzele să se deștindă din Parnasului nălțime,
Răspăndind în mezul nostru artele folositoare,

Ca prin ele întărită s-agiungă-n viitorime,
Patria cum în vechime, fu ferice odinioară,

Ist-ai votul și parola a Romănului soldat.
Ce-ntr-o zi așa măreață cătră ceriu au înălțat.

Sub aceste nobili steaguri cu al cerului favor.
Îndelung să ni conducă Prințul nostru Domnitoriu.

Cadetul Iancu Sion

1852-1853 Balade adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri, Iași, 1852-1853 „Poezia poporală a romănilor: Romănul e născut poet!”

Romăn Grue-Grozovanu

Sus pe cămpul Nistrului,
Sub poalele cerului,
La coada Ialpăului,
Unde fat’ Zmeoaicele
Și s-adun’ zărnoaicele
Și s-adăp’ Leuaicele..
Multe-s, frate, și mai multe
Corturi mari, corturi mărunte!
Ear în chiar mijlocul lor
Nalță-se-un cort de covor,
Un cort mare și rotat…
Mult și mândru, narămzat,
De țăruși de-argint legat
Cu sferi albe de matasă…
Parcă-i cort de-npărăteasă!
Dar într-însul cine șede? //
Dar în el cine se vede?
Ghirai Hanul cel bătrân,
Cu hamger bogat la sân!
Mulți Tatari stau înpregiur,
Cu ochi mici ca ochi de ciur,
Și stau toți îngenuncheți
Pe covor cu perii creți;
Ear la ușa cortului,
Sub ștejarul mortului,
Este-un biet romăn legat,
Legat strins și ferecat
Ca un mare vinovat!
Romăn Grue Grozovanu
Grozovanu Moldovanu!
Care-a sărăcit pe hanul.
Doi Tatari țapa-i gătesc,
Doi amar îl chinuesc,
Dar el căntă-n veselie
Parcă-ar fi la cununie! […]

Movila lui Burcel: Domnul Ștefan cel vestit/ Domnul cel nebiruit / Care iute-ncăleca / Și cu mult alai pleca / Din ograda curței lui / La biserică-n Vaslui. / Și din gură-așa grăia; / Auzit-ați, auzit /     Glas de romăn necăjit? / Pe Vaslui în sus mergea / Și zăria într-o movilă / Un romăn arând în silă /  – Măi romăne, să n-ai teamă, /     Spune noă cum te chiamă? /    – Teamă n-am că sânt romăn! /     Teamă n-am, că-mi ești stăpân, /    Tu ești Ștefan cel mare /     Care-n lume seamăn n-are,

1854 Ențiclopedie ruso-română, Iași, 1854 Ențiclopedie ruso-română pentru tinerimea care dorește a învăța limba rosiană, de V. Peltechi caminar. (Editura) Buciumul roman. Iașii, 1854

1855 Steaua Dunării. Jurnal politic, literar și comercial, Iași, 1 Octombrie 1855, sub redacția lui M. Kogălniceanu:  Acest jurnal este Steaoa Dunării Romăne; prin urmare politica sa nu poate să fie decăt politica seculară a Romănilor, politica națională – care spre onoarea publicistilor nostri – se urmează și se sprijine de întreaga presă romănească cu mai mult sau mai puțin talent, însă fără ecepție, și cu aceeași neobosită răvnă și călduros patriotism, politică care se resumă în aceste cuvinte: autonomia principatelor: unirea principatelor […]”

1855 Foiletonul Zimbrului, Iași, 20 Martie 1855 „Drepturile Moldovei asupra Crâmului, Mărei Negre și a Ucrainei. Noi Romănii, mai mult de căt ori cine, suntem applecați a crede, și pot ziice chiar mai siguri că ea, ori în ce caz, va fi favorabilă pentru noi, căci se știe că baza acestei soluțiuni este liberarea gurilor Dunărei. Este de datoriea Romănilor a se arăta în fața Europei, cu ori ce drepturi ar avea ca Staturi vechi și independinte. Origina drepturilor Romănilor asupra Crâmului și al întregului littoral nordic al Mărei Negre, se poate crede de foarte vechie, ea poate data chiar de la colonizarea Daciei prin Traian. Se știe că Romanii aveau posesiuni pe Bosporul Cimeric. Deși geografii vechi, cei mai liberali, nu întind marginile Daciei decăt mult pănă în Bug, însă în urma prefacerei ei în provincie Romană, așa precum mărginile provinciei Daciea numai sănt hotăritor arătate a se fi întins numai pănă acolo, putem crede că de această provincie se țineau și toate celelalte possesiuni Romane din Scitiea europeană. Aceasta se poate crede cu atăt mai mult, cu căt possesiunile Cimerice, deși cunoscute, nu se arată a fi format o provincie aparte, și apoi Valul lui Traian, început din Dunărea și mănat pănă în Don, se pare a ni arăta, că mărginile provinciei Romane Daciea, se întindeau spre ost pănă în acel fluviu […]În suta XVII o nouă provincie, Ucraina mică, fu întrupată la Moldova. În anul 1669 după un lung rezbel urmat între Poartă cu Polonia, la închierea păcei, toată laturea din Nistru pănă în Bug și Nipru, locuită de Cozaci, remasă în stăpănirea Turciei. Poarta voind a organiza această noă provincie, găsi că cel mai bine era de a o încorpora la Moldova, așa precum în resbelul precedent ea fusese cucerită cea mai mare parte de cătră trupele Moldovene sub comanda bravului Hatman Buhuș, care se destingă mai ales la luarea Cehrinului. Duca prințul Moldovei, ce se afla atunci în Constantinopoli, fu investit cu insigniile acestei noue dignități, și pentru a eterniza această întrupare a Ucrainei la tronul Moldovei, Poarta mai dădu un tuiu acestei de pe urmă, pe lăngă cele doue care i se dăduse atunci cănd țeara pentru întăia dată recunoscu suzeranitatea Otomană. Îndată după întruparea sa în Moldova, Duca trecu cu toată curtea sa în Ucraina, unde fu primit la Nicmirov, capitala acesteiea cu toate onoarele cuvenite, puind stăpănirea formală pe această provincie, după care Domnitoriul Moldovei luă titlul de: singur stăpănitoriu țărilor Moldovei și Ucrainei. Cea mai întăie îngrijire a lui Duca fu a asigura posessiunea acestei provincii, prin o organizare bine chibzuită. Pentru acest finit o adunare generală a Cozăcimei fu conchiemată la Nicmirov, pentru a se ocupa cu formarea unui regulament administrativ potrivit cu datinele ei. După terminarea și sancționarea acelui reglement, Duca numi administratori și giudecători, asemine și la rangurile militare, tot oameni aleși din sinul lor; iar de vice-Hatman în locul seu numi pe al doile Postelnic de Moldova, Eni Gredinevici, care fu primit de Cozaci cu atăt mai bucuroși, că acesta cunoștea limba lor națională. După aceste dispuseciuni politice, pentru a lipi încă mai mult pre Cozaci, și a face mai strinsă legătura între ei cu Moldova, Duca încurăje o mulțime de familii Moldovene a se așeza în Ucraina. El însuși, pentru a da esemplu, pusă să zidiască palaturi și așezări domnești la Pecerev pe Nipru în apropierea Nicmirovului și la Țiganov pe Nistru în fața Sorocei. Prin aceasta arătănd dispunere a petrece o parte din timpul în Ucraina, și prin ridicarea sistemului granițar de pe Nistru, produsă o mare simpatie între aceste doue țeri. Moldovenii privind Ucraina ca un pămănt al lor, trecură Nistrul cu mulțimea și formără numeroase siliști și sate, care eczistă acolo și pănă astăzi.

1855 România literară, Iași, 1855 Domnul Alecsandri face chiemare tuturor literatorilor romăni ca să vie în agiutor foiei sale prin scrierile lor: această foaie fiind cămpul de întălnire frățească a tuturor talentelor din țerile noastre.

1856 Presa franceză și Principatele Române. Articole extrase din Zimbru deTeodor Codrescu, Iași, 1856 „Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei

1856 Teodor Stamati, Disionaraș romănesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles, Iași, 1856 „Disionaraș romănesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles, de Pah. T. Stamati, Doctor de filosofie, și de frumoasele arte, profesor public de fizică și de istoriea naturei, mădulariu efectiv al soțietăței de medici și naturiști din Principatul Moldovei. A doa ediciune. Iașii. Tipografiea Buciumului Roman. 1856” „Înscurt pentru obiectele ce am cunoscut, pentru ideile ce am căpătat, au trebuit ori să croim cuvinte din nou, să le botezăm și să le îmbrăcăm în vestmăntul limbei noastre, cu un cuvănt, să le facem romănești, ori să le primim nebotezate, neformate romănește, fără vre o regulă după cum ni s-au înfățoșat; sau după cum ni au trăsnit prin cap […]”

1857 Manolachi Drăghici, Istoriea Moldovei, vol. II, Iași, 1857 „Nu poate nimine tăgădui că literatura romănă din epoha lui Mihail Sturdza au propășit, fiind mai înaintea lui un haos predarea științelor în limba grecească, dascalii ce purta obicinuit prin Moldova nu era alta decăt niște gramaticali, mai mult practicanți decăt sistimatici, ce nu putea analiza principiile prin un chip întins și tehnic tinerimei, pentru ca să le priceapă, fiind că însuși ei nu le înțălegea desăvărșit, cu căt mai vărtos științele cele înalte cărora nu știea măcar pe unde le se deschide ușa pe drumul cel legal […]”

1857 Hrisoave pentru înființarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamțului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamț, 1857 Se învață și disciplina Gramatica Romănă

1857 Hrisoave pentru înființarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamțului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamț, 1857. Se prevedea învățarea gramaticii românești

1857 Ședința Adunării Ad-Hoc a Moldovei din 7 Octombrie 1857 Luând în privire că dorința cea mai mare, cea mai generală, acea hrănită de toate generațiile trecute, acea care este sufletul generației actuale, acea care împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru că în Moldova și în Valahia suntem același popul, omogen, identic ca nici un altul, pentru că avem același început, același nume, aceiași limbă, aceiași religie, aceiași istorie, aceiași civilisație, aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași temeri și aceleași speranțe, aceleași trebuințe de îndestulat, aceleași hotare de păzit, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de împlinit. Se cere Unirea Principatelor într-un singur Stat sub numele de România. Rezultatul votării a fost acesta: 81 pentru și 2 contra

1857 Proclamația Divanului Ad-Hoc din Moldova din 9/21 Oct. 1857 I. Kiezăsuirea Autonomii și a drepturilor noastre internaționale dupe cum sunt hotărâte amândouî prin capitulațiile din anii 1393, 1460 și 1513, încheate între Țerrile Române cu Î. Poartă suzerană precum și neutralitatea teritoriului Moldo-Român. II. Unirea țerrilor România și Moldavia într-un singur Statu și subt un singur Guvernu.

1857 James Noyes, România: Granița dintre creștini și turci, New York,

1857 Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Iași, 1857 Pe cănd uitasem că săntem Romăni și că avem și noi o limbă, pe cănd ne lipsia și cărți și tipografie; pe cănd toată lumea se aruncase în dasii și perispomeni ca babele în căței și motani, căci la scoala publică se învăța numai Grecește; cănd, în sfârșit, literatura Romănă era la darea sufletului, cățiva boieri, ruginiți în romănism, neputăndu-se deprinde cu frumoasele ziceri parigorisesccatadicsesc ș.cl., toate în esc, create de diecii Vistieriei, pentru că atunci între ei se plodia geniul, ședeau tristi și jăleau perderea limbii, uităndu-se cu dor spre Buda sau Brașov, de unde le veniau pe tot anul calendare cu povesti la sfărșit, și din cănd în cănd căte o broșură învățătoare mesteșugului de a face zahar din ciocălăi de cucuruzi, sau păne și crohmală de cartofe. Tot însă mai rămăsese o scoală pre care acesti buni bătrâni o priveau ca singur asilul prigonitei limbi, scoală unde se învăța ăncă romănește, aproape de Iași, în monastirea Socola. Tatăl meu era unul din românii aceștia.

Eu sînt Român…
(Căntec)

Franțez, Neamț, Rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Romănie,
De-o și hulesc căți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt romăn, și-mi place țara mea.

Laudă mulți pe Franțezul voios,
Pe mândrul Rus, pe Neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricăt am ămblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă-nvoiam; și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sânt romăn, mi-e dragă țara mea.

Străine țeri îmi place-ades să văd,
Dar sunt sătul lumea de-a colinda;

În țeara mea de-acuma voiu să șed;
Căci, frații mei, ori unde voiu ămbla,
N-o să găsesc acea bună primire
Ce m-am deprins în țeară-mi a videa;
Și în străini e rece găzduire!
Eu sânt romăn, mi-e dragă țeara mea.

Tânăr eram și sărutam cu-amor
Căpriii ochi sburdatecei Dridri
Ea mă vându! și eu voiam să mor,
Cănd mă-ntălnì o blondă milady;
Dragostea ei scăpă a mele zile,
Dar mă-nghieța, și mă-ncălzi abia
Dulcele-amor romăncelor copile…
Eu sânt romăn, îmi place țeara mea.

La masă beu adese vin străin,
Tocai, Bordo, Șampanie iubesc,
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar și Odobesc;
Cănd însă am, deșert pline pahare,
Apoi încep să cănt vre-o manea,
Și sânt tot beat căt țin zilele amare!
Eu sânt romăn, mi-e dragă țeara mea!

De aici se poate descărca în format Word Descarcă DATE DIN ISTORIA ROMÂNILOR DIN BASARABIA SI TRANSNISTRIA

Reclame

INVITAȚIE AGIRo: Concurs internațional, Articole, Simpozioane, Școală de vară, Congres internațional al cadrelor didactice

Invităm cadrele didactice să participe la un concurs internațional gratuit, la simpozioane internaționale, școală de vară internațională, congres internațional și să publice articole în publicațiile AGIRo

I.CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE ISTORIE „VASILE STROESCU”, CONCURS CU PARTICIPARE INDIRECTĂ GRATUITĂ ȘI CU PREMII ÎN BANI. ETAPA I: „ÎNVAȚĂ DESPRE BASARABIA ȘI TRANSNISTRIA” (vor fi etape și pentru celelalte provincii și comunități românești).

Concursul nu este un test, ci premiază, prin tragere la sorți, pe copiii și tinerii de orice vârstă și din orice țară care învață lucruri noi cu această ocazie căutând răspunsuri cu ajutorul profesorilor (indiferent de disciplina predată), diriginților, învăţătorilor sau părinţilor, în biblioteci sau cu ajutorul internetului (majoritatea informațiilor istorice se vor găsi din 24 mai și pe https://invatatori.ro/ , site-ul Asociației Generale a Învățătorilor din România). Participarea la acest concurs este gratuită. Se vor acorda premii în bani prin tragerea la sorţi din 4 iunie 2018. În urnă vor fi toate fişele de concurs (de mai jos) cu peste 35 de răspunsuri exacte care vor fi expediate individual sau în grup, scanat sau în format Word, până în 31 mai, prin e-mail la concursurileagiro@gmail.com sau prin scrisoare simplă la adresa: Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (Casa Corpului Didactic), str. Mucius Scaevola nr 13, localitatea Arad, județul Arad, cod poştal 310107. Așteptăm cu drag și oferte de la persoane fizice/juridice de a acorda premii suplimentare reprezentanților din anumite țări, regiuni, județe/raioane sau școli, pe lângă cei premiați de AGIRo. În plus, există și posibilitatea premierii la nivel de școală a unor participanți cu cel puțin 35 răspunsuri bune din 40, noi urmând să le eliberăm și acestora diplomele corespunzătoare

Descarcă de AICI FIȘA DE CONCURS

II.PARTICIPĂRI DIRECTE LA SIMPOZIOANE, ȘCOLI DE VARĂ ȘI CONGRESE INTERNAȚIONALE

1.ARAD, Ziua Învățătorului, simpozion internațional, 3 zile, începând cu cina din 28 iunie și terminând cu prânzul din 1 iulie (100 lei/zi =300 lei în total cazare și masă). Înscrierile și plățile se fac până în 31 mai. Participanții din țară trebuie să achite în plus și taxa de participare de 30 lei și cotizația de membru de 25 lei (cotizația se achită o singură dată pe an). Vor fi și câteva locuri gratuite pentru colegi de peste hotare. Vom vedea și dacă se vor primi până atunci și voucherele-tichete de vacanță (vom înlocui atunci banii depuși cu aceste tichete);

2.CERNĂUȚI, Ziua Învățătorului/ Simpozion Internațional, (ACDERCU), Ucraina, 3 zile, începând cu cina din 4 iulie și terminând cu prânzul din 7 iulie (80 lei/zi =240 lei în total cazare și masă). Locurile sunt limitate: 5 din ACDERTU (regiunea Transcarpatia), 10 ACDEROU (regiunea Odessa), 10 AGIRoMD (R.Moldova, din care 3 din regiunea nistreană), 50 din România. Înscrierile și plățile se fac până în 31 mai. Participanții din țară trebuie să achite în plus și taxa de participare de 30 lei și cotizația de membru de 25 lei (cotizația se achită o singură dată pe an).;

3.EFORIE SUD, Școală de Vară Internațională a AGIRo, 4 zile, începând cu cina din 9 iulie și terminând cu prânzul din 13 iulie (85 lei/zi la Hotel Crișana =340 lei în total cazare și masă și 100 lei/zi la Hotel Excelsior sau Cosmos= 400 lei în total cazare și masă). Înscrierile și plățile se fac până în 31 mai. Participanții din țară trebuie să achite în plus și taxa de participare de 30 lei și cotizația de membru de 25 lei (cotizația se achită o singură dată pe an). Doar la această activitate, doritorii pot achita chiar și mai multe zile la același preț. Vom vedea și dacă se vor primi până atunci și voucherele-tichete de vacanță (vom înlocui atunci banii depuși cu aceste tichete);

4.ALBA-IULIA, Congres Internațional, al 41-lea al AGIRo, cu ocazia Centenarului, 3 zile, începând cu cina din 6 august și terminând cu prânzul din 9 august (vreo 100-120 lei/zi= 300-360 lei în total cazare și masă). Înscrierile și plățile se fac până în 31 mai. Participanții din țară trebuie să achite în plus și taxa de participare de 30 lei și cotizația de membru de 25 lei (cotizația se achită o singură dată pe an). Vom vedea și dacă se vor primi până atunci și voucherele-tichete de vacanță (vom înlocui atunci banii depuși cu aceste tichete);

5.FOCȘANI, Simpozion internațional, începând cu cina din 26 octombrie și terminând cu prânzul din 28 octombrie (Inițiatorul, colegul Gicu-Valentin Dogaru, ne asigură că vor fi și locuri gratuite pentru colegi și elevi din R.Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Albania, Ungaria)

La toate activitățile de mai sus hotelurile au capacitate limitată. Vom anunța tot pe acest site când stopăm înscrierile. Dacă se vor fi înscris prea mulți, vom returna banii ultimilor înscriși.

III. PARTICIPĂRI CU ARTICOLE LA SIMPOZIOANE INTERNAȚIONALE, ȘCOALĂ DE VARĂ INTERNAȚIONALĂ ȘI CONGRES INTERNAȚIONAL

Articolele pot fi pe orice temă din domeniul educațional (să nu fie mai lungi de 3 pagini). Colegii din țară trebuie să achite câte o taxă de publicare de 30 lei/articol/volum și cotizația de membru de 25 lei (cotizația se achită o singură dată pe an). Colegii de peste hotare pot publica gratuit.

Scrieți articolele în formatul atașat mai jos și redenumiți documentul cu numele dumneavoastră. Trimiteți articolul/articolele și dovada de plată până în 31 mai la adresa asociatiainvatatorilor@gmail.com

Puteți trimite articole pentru unul sau pentru ambele volume pe care le vom scoate în această vară:

– un volum dedicat simpozionului internațional „Portrete de dascăli”; Nume si prenume Articol pentru Simpozion International

– un volum dedicat școlii internaționale și congresului (revista AGIRo și buletinul congresului). Nume si prenume Articol pentru Scoala de Vara Internationala si Congres International

IV.CUM SE FAC PLĂȚILE

A.Ne bucurăm să nu faceți multe depuneri separate fiindcă vi se iau și ni se iau comisioane bancare de fiecare dată. Faceți, pe cât se poate, o singură depunere (chiar și pentru mai multe persoane deodată și pentru mai multe activități deodată) și explicați detaliat în tabelul de mai jos pentru cine și pentru ce s-a făcut plata. În contul de mai jos se achită, după caz, tot ceea ce aveți de plată: și cotizația și taxele de participare și taxele de publicare și cazarea și masa. Apoi ne trimiteți la  asociatiainvatatorilor@gmail.com tabelul completat, însoțit de documentul de plată (eventual și articol/articole)

Descărcați Tabelul de înscriere la activitățile AGIRo

B.Cotizația anuală individuală de membru al AGIRo se poate achita în 2 feluri, la alegere:

a)Poate deveni membru al AGIRo orice cadru didactic care achită cotizația anuală de 25 lei prin ordin de plată sau mandat poştal completând următoarele: Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, CEC Bank Arad (sucursala Bdul. Revoluţiei nr. 5-7), cont IBAN RO32CECEAR0137RON0355948, cod fiscal 23564572. După achitarea cotizaţiei să îmi trimiteţi mesaj pe e-mail pe adresa asociatiainvatatorilor@gmail.com în care să precizaţi în tabelul de mai sus suma depusă, pentru cine şi pentru ce an s-a achitat (în cazul în care aţi rămas în urmă cu cotizaţia). Vă voi trimite apoi adeverinţele de membru corespunzătoare.

b)Cei care ne trimit scanat la asociatiainvatatorilor@gmail.com al doilea exemplar al formularului 230 ataşat mai jos cu numărul de înregistrare de la ANAF şi care atestă că au redirecţioat 2% din impozitul pe anul 2017 sunt scutiţi de cotizaţie. Descărcați, printați și completaţi doar capitolul I (cu datele contribuabilului) al formularului atașat şi semnaţi jos, la ,,contribuabil”. Puteţi la alegere: a)să depuneţi personal până în 25 mai documentul la ANAF-ul de pe raza domiciliului dv sau b)să îl trimiteţi până în 25 mai prin poştă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ANAF-ul de pe raza domiciliului dvs. Adresa ANAF-ului de pe raza căruia aveti domiciliul o puteţi găsi folosind linkul https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/telefoane_judete/Regiuni.htm

DESCARCĂ 2 LA SUTĂ Cererea-230-pe-2017-depusa-in-2018-pt-agiro

Fac parte de drept din AGIRo şi colegii care activează într-o asociaţie/sucursală judeţeană care este membră AGIRo, asociaţie/sucursală judeţeană care are achitată până în 31 mai cotizaţia către AGIRo (200 lei anual asociaţia şi 100 lei anual sucursala).

După achitarea cotizației puteți să solicitaţi la asociatiainvatatorilor@gmail.com înscrierea în grupul agiro@googlegroups.com pentru a fi la curent cu activitatea AGIRo şi pentru a vă face cunoscută activitatea dumneavoastră celorlalţi.

Cu bine,

Viorel Dolha

Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România

tel 0723259290 sau 0744195155

https://invatatori.ro/

www.facebook.com/groups/Invatatori.ro

PS. a)Mai sunt dator să trimit câtorva colegi niște adeverințe și volume. Le trimit până în 24 mai

b)Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (AGIRo) este cea mai veche și importantă asociaţie profesională a cadrelor didactice (învăţători, educatoare şi profesori) din ţară. Este semnatară a pactului naţional pentru educaţie. AGIRo este luată în evidenţa MECT cu nr 217/ 23 07 2008 în conformitate cu Legea 246/2005, OUG 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, OG 129/2000 privind organizarea activităţilor de formare profesională, Legea 324/2003 privind cercetarea ştiinţifică. În 27 01 2011 AGIRo a semnat cu MECTS Protocolul de colaborare prin care i se recunoaşte rolul consultativ pe lângă minister în proiectarea, fundamentarea şi aplicarea strategiilor naţionale în domeniul educaţiei în conformitate cu art 14 alin. (1) din Legea nr 1/2011. AGIRo este (conform statutului) ,,o asociaţie non-guvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public, continuatoare a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România cu statut autentificat de Tribunalul Ilfov cu nr 12686/1927 prin sentinţa nr 39/30 iunie 1927 (de atunci în România Ziua Învăţătorului este 30 iunie) şi înscrisă în registrul persoanelor juridice nr 354/1927; cu activitatea abuziv întreruptă în 1945 şi reactivată prin hotărârea celui de al XXVIII-lea Congres Naţional al Învăţătorilor din România şi a Învăţătorilor Români de peste Hotare de la Arad din 28-29 octombrie 2006”. AGIRo funcţionează ca o federaţie având în jumătate din judeţele României asociaţii judeţene ale învăţătorilor care sunt membre AGIRo (13 membre fondatoare, celelalte aderând ulterior), iar în cealaltă jumătate a judeţelor, sucursale judeţene ale AGIRo. Din octombrie 2010 s-a înregistrat la Ministerul Justiţiei din Chişinău Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România –filiala R.Moldova. Mai avem sucursale în alte 6 state în care există comunităţi româneşti. Primul congres AGIRo a fost organizat în 1898 la Ploieşti. AGIRo a organizat după reactivare 13 Congrese Naţionale (XXVIII-XL) la Arad, Bucureşti (Palatul Parlamentului şi Universitatea Politehnica), Constanţa, Slobozia, Chişinău, Buşteni, Slatina, Suceava-Cernăuţi-Eforie Sud, Cluj-Napoca-Slatina-Apșa de Mijloc, Transcarpatia, Ucraina, Academia Învăţătorului Modern la Vadul lui Vodă, R.Modova și școli de vară internaționale la Chișinău, Izmail și Satu Nou, raionul Sărata, regiunea Odessa, Ucraina și Eforie Sud. La aceste evenimente cel mai mic număr a fost de 750 delegaţi, iar cel mai mare de 1500 delegaţi din absolut toate judeţele ţării. La mai toate congresele AGIRo au participat miniştrii educaţiei în funcţie şi foşti miniştri ai educaţiei. Au mai partricipat şi miniştrii educaţiei din R.Moldova, preşedintele României, preşedintele şi vicepreşedintele Academiei Române, parlamentari, europarlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personalităţi ale vieţii publice şi din domeniul culturii. Au conferenţiat personalităţi de cel mai mare prestigiu din domeniul ştiinţelor educaţiei.

Descărcați invitația în format Word: INVITATIE la Concursuri Articole Simpozioane Scoala de vara Congres international AGIRo

CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE ISTORIE – GRATUIT ȘI CU PREMII ÎN BANI

CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE ISTORIE „VASILE STROESCU”
CONCURS CU PARTICIPARE INDIRECTĂ GRATUITĂ ȘI CU PREMII ÎN BANI
ETAPA I: „ÎNVAȚĂ DESPRE BASARABIA ȘI TRANSNISTRIA”
(vor fi etape și pentru celelalte provincii și comunități românești)
scan0027 - Copy

Concursul nu este un test, ci premiază, prin tragere la sorți, pe copiii și tinerii de orice vârstă și din orice țară care învață lucruri noi cu această ocazie căutând răspunsuri cu ajutorul profesorilor, (indiferent de disciplina predată), diriginților, învăţătorilor sau părinţilor, în biblioteci sau cu ajutorul internetului (majoritatea informațiilor istorice se vor găsi în câteva zile și pe https://invatatori.ro/ , site-ul Asociației Generale a Învățătorilor din România). Participarea la acest concurs este gratuită. Se vor acorda premii în bani prin tragerea la sorţi din 4 iunie 2018. În urnă vor fi toate fişele de concurs (care se descarcă de mai jos) cu peste 35 de răspunsuri exacte care vor fi expediate individual sau în grup, scanat sau în format Word, până în 31 mai, prin e-mail la concursurileagiro@gmail.com sau prin scrisoare simplă la adresa: Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (Casa Corpului Didactic), str. Mucius Scaevola nr 13, localitatea Arad, județul Arad, cod poştal 310107. Așteptăm cu drag și oferte de la persoane fizice/juridice de a acorda premii suplimentare reprezentanților din anumite țări, regiuni, județe/raioane sau școli, pe lângă cei premiați de AGIRo. În plus, există și posibilitatea premierii la nivel de școală a unor participanți cu cel puțin 35 răspunsuri bune din 40, noi urmând să le eliberăm și acestora diplomele corespunzătoare.

Descarcă de AICI FIȘA DE CONCURS

FIŞA DE CONCURS

Numele şi prenumele elevului ………………………… clasa/anul …….., școala/instituția de învățământ…………………….., localitatea ……………………….., județul/raionul………………………….., țara……………………., învăţător/profesor coordonator …………………………Tuturor participanţilor şi cadrelor didactice coordonatoare le trimitem prin e-mail adeverinţă dacă se noteză aici şi e-mailul dumnealor: ………………………………………..

1.Prin „Psaltirea în versuri”, cu peste 500 pagini şi 8634 de versuri, tipărită în 1673 la Uniev, Podolia (azi Унів, Ucraina), Dosoftei este considerat primul mare poet român, primul versificator al Psaltirii în tot răsăritul pravoslavnic, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti. Își numește marea operă ”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ”. În care țară a fost el mitropolit?……………….

2.Care Voievod și de moșie Domn al Moldovii” publică în 1717, la Sankt Petersburg „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor întăi pre limba lătiniască izvodit, iară acmu pre limba romîniască scos.”? În volum scrie: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind, adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania și în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori îmi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpânire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Românească. Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de știe limba noastră, nu-l întrebăm: «Scis moldavice?», ci «Știi românește?». Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă.”………………………….

3.În ce lucrare scrie Dimitrie Cantemir că: „Înainte de soborul bisericesc de la Florenţa (1437), moldovenii foloseau litere latineşti, după pilda tuturor celorlalte neamuri al căror grai se trage din cel roman.”?………………………..

4.Cum se numește autorul, înnobilat de Ecaterina a II-a, al primei cărți de poezie tipărită din întreaga literatură română („Poezii noo”), apărută în 1792-1796 în Transnistria (la Dubăsari sau Movilău), volum în a cărui „Predislovie” scrie: „Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească”?……………………

5.Care pedagog basarabean scotea în 1827 în Sankt Petersburg, la „Dipartamentul Obşteştiei Învăţări”, o „Gramatică russască și rumâniască” (россиско – румынская грамматика) în 3 volume? În prefaţa scrisă în limba rusă explică: „Mă simt obligat a spune câteva cuvinte despre această gramatică româno-rusă, care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fiindcă ea dă mijloace a căpăta cunoștință în limba rusească la opt sute de mii de Români, care locuiesc în Basarabia aflătoare sub stăpânirea Rusiei”……………………………….

6.Din 1540 și până în 1837 regiunea dintre Nistru și Bug -care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” (cu sediul hatmanului la Dubăsari) sau Edisan sau, mai târziu, ținutul Oceakovului- aparținuse bisericește de Mitropolia Proilaviei. Ierarhii Proilaviei se intitulau Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului. O scurtă perioadă, ortodocșii din Transnistria au fost și sub jurisdicția episcopiei Hușilor. În 1792 fuseseră în „Ucraina Hanului” 316 parohii moldovenești. Care este numele actual al orașului unde funcționase Mitropolia Proilaviei?……………………….

7.Cum se numește autorul, originar din Ovidiopolul de peste Nistru, care a scos în 1840 la Sankt Petersburg „Gramatica valaho-moldovenească”, în prefața căreia scria: „Acesta e limba Română. Și denumirea de Român nu e întâmplătoare. Deci, într-o descriere generală a urmașilor apropiați ai unuia și aceluiași trib, suntem în drept să ne ținem de comuna lor denumire; deci limba Română poate servi drept noțiune comună pentru graiul Valah și pentru cel Moldovenesc.”?……………….

8.Unde ține în 1840 profesorul basarabean Alexandru Tadeu Hajdeu, în calitate de efor al şcoalei, adresându‑se absolvenţilor de origine moldovenească, discursul „Suvenire de cele trecute, idee de cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei”, în care, între altele, le spune: „O naţie românească, naţie de pe acum slăvită între toate popoarele cele mai faimoase prin suvenirile istorice ale vremii trecute şi prin constituţia politică de astăzi, adu‑ţi aminte că soarta ta este, ca să le întreci pe toate, odată, prin civilizaţie şi printr‑o slavă care naşte din cultura ştiinţelor şi artelor!”?………….

9.Care a fost mareşalul nobilimii din Basarabia care ceruse în 21 septembrie 1841 „să se comande din Moldova şi Valahia cantitatea necesară de cărţi şcolare pe cheltuiala nobilimii”? Consiliul suprem al provinciei basarabene îi cerea și el în 21 martie 1842 guvernatorului Feodorov că se cuvenea „a se permite învăţământul în limba română în şcolile regionale, în limba română care va fi mai necesară decât celelalte pentru tineretul moldovenesc de aici.” Același lucru îl ceruse în 1839 și precedentul mareşal al nobilimii basarabene, Dimitriu. Ca rezultat al acestui energic demers, limba română a fost introdusă în câteva şcoli regionale basarabene. Cât despre cumpărarea cărţilor din principate, ministrul rus nu a răspuns nimic nici atunci şi nici mai târziu………………………

10.Cum se numește poetul și generalul român basarabean (n.1847 Brănești, Bălți – d. 26 septembrie 1921, Tighina), primul președinte al Partidului Național Moldovenesc, care scria sub ruși: „Căci poporul creştinesc/ Poartă nume românesc/ Şi-i în ţara Bessarabă/ Ce de ruşi făcută roabă…”?………………….

11.Proprietarul Tipografiei din Chişinău, Achim Popov, în cererea depusă la 1 octombrie 1847 roagă autoritățile basarabene să îi aprobe editarea la Chişinău a unei gazete cu numele ………………………

12.Care fabulist basarabean publică în 1852 la Chișinău volumul de 98 pagini „Alcătuirile. Poezii” în prefața căruia scria: „Cred că, de vei avea cea mai mică picătură de sânge român, ai sălta văzând în mânile tale această cărticică.”?…………………..

13.Care pedagog basarabean publicase la Chișinău în 1865, cu slove latine, manualele „Cursulu primitivu de limba rumână, compusu pentru sholile elementare și IV clase gimnaziale”, și „Abeceda Rumână”? În prefața ambelor a utilizat doar glotonimul limba română și etnonimul român și explică: „se numesc Rumăni, iar, de vorbesc despre un cetățean rumăn, în deosebi, atunce zic: Moldovan, Muntean, Bănățan etc.”……………………….

14.Care profesor basarabean, părintele lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, scria, la 3 iulie 1867, despre România: „Binecuvântează, Doamne, ţara noastră a făgăduinţei!”, „țara străbunilor mei, precum şi pentru patria urmaşilor mei”, „Trăiască România, Trăiască Carol I!”?………………

15.Cum se numește pedagogul, compozitorul, dirijorul și muzicianul (n. 20 martie 1847, Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina – d. 21 decembrie 1903, Iaşi) care a fost director al Conservatorului din Iași și a condus corul Mitropolitan din Iaşi? În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, a scris celebrul „Cântecul lui Ștefan cel Mare”…………………

16.Preotul basarabean Petre Gheorghian scria în 1905 versurile profetice: „Suna-va ceasul dezrobirii mâine / Și lanțul va cădea în praf însângerat / Și vei cunoaște-atunci, tu, bietule române, / C-atât amar de vreme ai stat îngenuncheat!” În 1902, preoțimea basarabeană, având ca scop tipărirea de literatură ortodoxă în limba română care să fie difuzată gratuit în toate parohiile, s-a reunit în așa-numita „Frăție a Nașterii lui ………………………”.

17.Cine a fost omul politic basarabean care suferise arestări încă din 1902 (împreună cu tot Comitetul Pământeniei Basarabene), apoi închisoare la Dorpat, Wenden, Butîrki, Iaroslavl, Vologda, etc. – continuând apoi cu deportările din regiunea Arhanghelsk și condamnarea la moarte, de către un Tribunal extraordinar revoluţionar instituit de Rumcerod în ianuarie 1918? A întocmit un Abecedar românesc, cu litere latino‑ruse (Rumâno‑russkaia azbuka) când era judecător la Bălţi. Încă în 1911 declara: „Românism înseamnă luptă. Nu văd altă cale care să ducă la biruinţă, decât numai prin luptă dârză de redeşteptare a conştiinţelor şi cultivarea forţelor”…………………

18.În ce an Apostol Culea şi cu Dumitru Țoni, conducătorii Asociației Generale a Învățătorilor din România au închiriat vaporul „Domnul Tudor” şi 100 de învățători români au făcut o excursie la Ismail, în sudul Basarabiei? Oficialităţile din Ismail i-au primit cu muzică şi cântându-le Imnul Regal Român. Partea română a răspuns cu imnul „Boje, Tarea hrăni” (Doamne, păzeşte pe Ţar). Pentru prima oară, de la 1877, a ancorat în portul Ismail un vapor românesc. Tot oraşul ieşise în întâmpinarea lor cu flori.   …………

19.Cine a fost cel dintâi locuitor din Chișinău care a arborat drapelul României la reședința sa în martie 1917? A fost istoric român basarabean și judecător, cel care a convocat un congres al învățătorilor din toată Basarabia în 10 aprilie 1917. Cu ocazia Congresului învăţătorilor moldoveni din Basarabia de la Chișinău din mai 1917 şi-a început discursul cu adresarea: „Fraţi români!”………………..

20.În 14 aprilie 1917 s-a înființat „Asociaţia (obştea) învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de ………………”.

21.Cine a spus la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia (25–28 mai 1917) că „Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi.”…………………………………..

22.Care profesor și politician basarabean, vorbind la Congresul Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia care şi-a ţinut lucrările la Chişinău de la 25 la 28 mai 1917, printre alte idei strategice, a propus „să se alipească la Basarabia părţile locuite de români din Cherson, Ovidiopol şi Odesa, întrucât aceşti români, pe vremea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, au fost ocârmuiţi, din punct de vedere religios, de către Mitropolia din Basarabia”. În 1916, pe când era profesor în Soroca, fusese exilat în Siberia pentru că lupta la deşteptarea conştiinţei naţionale a elevilor din această şcoală.  ………………….

23.În 6 iunie 1917, în piaţa gării din Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc a făcut o primire caldă ardelenilor care mergeau spre Iași venind de la Kiev. Cine a spus atunci „Prin mine moldovenii vă oferă acest steag tricolor: simbolul unităţii noastre naţionale. Primiţi-l cu dragostea cu care vi-l dăm şi-l duceţi cu bine peste Prut, peste Milcov, peste Olt, peste Mureş şi peste Crişuri, fluturaţi-l triumfător peste întreaga întindere românească şi implantaţi-l apoi în numele nostru pe turnul cetăţii de la Alba Iulia. Duceţi-l la biruinţă, sau muriţi pentru idealul care vă însufleţeşte!”?……………………………………

24.Studentul basarabean Teofil Ioncu, în septembrie 1917, reprezentând Partidul Naţional Moldovenesc la Kiev, la Congresul naţionalităţilor din Rusia, spunea: „Salut congresul naţiunilor în numele ……………………………...din Basarabia! Mulţi aţi auzit de „Moldoveni”, dar puţini cred că ştiţi, că naţiunea moldovenească nu există. Există o naţiune română. Numele Moldova, Moldoveni, este numai teritorial, dar nu naţional.”

25.Care delegat transnistrean a rostit la Chișinău, la Congresul ostaşilor şi ofiţerilor moldoveni din 20 octombrie 1917: „vă întreb pe domniile voastre, fraţilor, fraţii mei şi neamurile mele – că sântem noi moldoveni dintr-un sânge – cui ne lăsaţi pe noi moldovenii? De ce sântem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi. Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru.”?……………….

26.Zemstva Gubernială din Chișinău se adresa în 13 noiembrie 1917 zemstvelor guberniale din Podolia și Ekaterinoslav cu rugămintea de a arăta numărul copiilor moldoveni de vârstă școlară din stânga …………………

27.Cine a fost învățătorul basarabean cu studii la Şcoala Normală din Bairamcea, judeţul Cetatea Albă, care a stabilit definitiv proporţia etnică a celor 150 de viitori deputaţi ai Sfatului Ţării (105 moldoveni, 15 ucraineni, 13 evrei, şapte ruşi, trei bulgari, doi nemţi, doi găgăuzi, un polonez, un armean, un grec și 10 locuri pentru moldovenii de dincolo de Nistru)?……………………….

28.În 21 noiembrie 1917 Sfatul Țării din Basarabia a început pe melodia „Deșteaptă-te, române”. În decembrie 1917, când s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, „Deșteaptă- te, române” a devenit imnul noului stat. „Deșteaptă-te, române” a mai fost Imn de Stat și ulterior în R. Moldova, din 27 august 1991 până în 1994. În ce ziar basarabean fost publicat prima dată, în 4 martie 1907, textul acestui cântec?………………………

29.Congresul Moldovenilor din Stânga Nistrului (17-18 dec. 1917) s-a ținut în localitatea……………………..

30.Numiți generalul rus, comandant al trupelor rusești de pe frontul românesc, general care după Revoluția din Octombrie s-a pus în slujba Radei Centrale ucrainene, care nu a recunoscut regimul sovietelor și care a cerut în mod repetat armatei române să intre în Basarabia. La 14 decembrie 1917 Sfatul Ţării a luat hotărârea de a cere ajutor din afară. În baza acestui mandat, la 22 decembrie 1917, Consiliul Directorilor Generali din Chișinău a trimis o telegramă ministrului de Război român (înregistrată în 24 dec.), prin care solicita trimiterea la Chişinău „a unui regiment ardelenesc”. La 26 decembrie 1917, sub semnătura tuturor membrilor Consiliului Directorilor Generali, a fost expediată o a doua telegramă generalului rus cu solicitarea de a trimite trupe militare care să asigure securitatea Basarabiei. Generalul rus însă i-a cerut sprijin în această chestiune Guvernului român, care să dispună trimiterea de trupe în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Consiliul de Miniştri al României, după lungi dezbateri, având acordul Aliaţilor, a decis la 12 ianuarie 1918, trimiterea armatei în Basarabia.  ……………………………

31.Care sunt cele 3 localități basarabene ale căror zemstve au votat în 1918 unirea cu România înainte ca Sfatul Țării să voteze acest lucru în 27 martie 1918?…………………………………………

32.Într-un discurs ţinut la 11 februarie 1918, Elena Alistar se adresa Sfatului Țării prin cuvintele „acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim cu România!” Elena Alistar, prima femeie româncă basarabeană devenită membră a unui parlament (Sfatul Țării), a funcționat în perioada 1890 – 1906 ca ……………………………

33.Unde a fost prima capitală a Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești care a luat ființă oficial la est de Nistru în 12 octombrie 1924? Ziarul moscovit «Isvestia» anunțase încă în 29/VIII/1924 că în Comitetul Gubernial din Odesa se aprobase deja unificarea regiunilor populate de Moldoveni într-un singur ținut moldovenesc, care urma să cuprindă următoarele districte : „Rîbnița (cu 48.748 locuitori din care 25.387 Moldoveni), Duboșari (cu 57.371 locuitori din care 33.600 Moldoveni), Tiraspol (în întregime moldovenesc) și Ananiev (cu 43.545 locuitori din care 24.249 Moldoveni)”. …………….

34.Conducerea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (Transnistria), aflată în componenţa Ucrainei sovietice, a hotărât în 2 februarie 1932 trecerea la alfabetul …………………..

35.Chioru Pavel (Ianachi) (02.04.1902, Cartal, judeţul Ismail, Basarabia, azi satul Orlovka, raionul Reni, regiunea Odessa, Ucraina − 11.10.1943) a fost folclorist și istoric. Terminase liceul din oraşul Bolgrad și Universitatea „I. M. Sverdlov” din Moscova. Deţinuse mai multe funcţii în Transnistria: prim-secretar al comitetului regional din RASSM al comsomolului din Ucraina. În anii 1928-1930 îşi exercită funcţia de comisar al poporului pentru învăţământ. Este unul dintre fondatorii şi promotorii Uniunii Scriitorilor din RASSM (1928). În 1932 susţine trecerea la grafia latină în stânga Nistrului, lucru pentru care a avut de pătimit fiind arestat și deportat în Siberia, unde se va și stinge din viaţă. Cum s-a numit ziarul transnistrean la care a fost redactor-şef?……………………

36.În 27 februarie 1938 s-a hotărât renunțarea la alfabetul latin în ………………………….. Intelectualitatea, fostul guvern, Dumitru Prestescu, director al Institutului Pedagogic din Tiraspol şi numeroşi scriitori transnistreni au fost condamnați la moarte (între ei Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrîncea, Nistor Cabac). În anii 1937-1938, anii marii terori, au fost condamnate nu mai puțin de 7157 de persoane, dintre care 4339 (60,6 %) – executate, iar 2818 (39,4%)– condamnate la diferite termene de detenție, de regulă de 8-10 ani.

37.După ocuparea Basarabiei, Stalin a dezmembrat-o teritorial în trei părţi. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSSMoldovenească. Basarabia de sud (fostele judeţe Cetatea Albă şi Ismail) şi Basarabia de nord (judeţul Hotin) au fost alipite RSS Ucraina. Regiunii ucrainene Odessa i-au fost incorporate în 1940 pe lângă Sudul Basarabiei (raioanele Reni, Bolgrad, Ismail, Tarutino, Arciz, Chilia Nouă, Tatarbunar, Sărata, Cetatea Albă) şi raioanele transnistriene Ananev, Kotovsk, Peşceana, Balta, Ciorna, Valea-Hoţului, Codâma, Ocna Roşie din fosta Republică Autonomă Socialistă Sovietică …………………………. din perioada interbelică.

38.Autoritățile separatiste ale autoproclamatei „Republici Moldoveneşti Nistrene” controlează din 1992 raioanele transnistriene Camenca, Râbniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol şi Slobozia (nu controlează însă şase comune de la est de Nistru: Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coşniţa, Pârâta şi Doroţcaia- care se află sub jurisdicţia Chişinăului), dar controlează şi un teritoriu la vest de Nistru cu oraşul Bender/Tighina (cu satul Proteagailovka inclus) şi comunele Gâsca şi Chiţcani. La recensământul din 1989, în această regiune locuiau ……..% moldoveni, …………….% ucraineni, ……………% ruşi.

39.S-a născut în 11 noiembrie 1845 în judeţul Hotin. A fost boier basarabean, specialist în drept. A făcut studii la Liceul Regional din Chişinău, la liceul din Kamenets-Podolski, apoi la Liceul Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitatea din Moscova, Petersburg şi Berlin. A fost un om cu o vastă cultură, vorbind cu ușurință franceza, engleza, germana, italiana, rusa și câteva dialecte slave. A fost numit judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunțat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni din județul Bălţi. În 1899 rușii îi resping oferta sa de a ceda toată averea sa Zemstvei (Consiliul ţarist al Basarabiei), cu condiţia folosirii acesteia pentru şcoli şi biserici în limba română. După 1902, trecând în România, a donat milioane şi milioane de ruble şi apoi milioane și milioane de lei pentru școli în Suceava, Botoşani, Dorohoi şi Neamţ și pentru Catedrala Mântuirii Neamului din București. După 1906 a donat multe milioane de coroane sau florini pentru şcoli, biserici, spitale, burse, biblioteci, ţărani nevoiaşi din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș. A susţinut înfiinţarea cooperativelor şi a băncilor populare, mai întâi în Transilvania, apoi în Basarabia. A finanţat şi primul ziar de luptă naţională de la Chişinău, „Cuvânt Moldovenesc”. El a dăruit importante sume de bani, lucrări editoriale, hârtie pentru cărţi şi ziare, pe care le răspândea printre studenţii moldoveni din Kiev, Harcov, Petrograd, Odessa, Chişinău, Soroca, Bălţi şi Orhei. Tot el, în 1910, a ctitorit istorica formaţiune „Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni”. Era membru şi al Ligii pentru eliberarea românilor din Timoc şi Macedonia. Avea o modestie ieșită din comun. Se îmbrăca cu haine ieftine, nu frecventa localurile de lux, avea puțini slujitori. Când venea la Chișinău de la reședința sa din Davos, de la gară spre centru, lua tramvaiul și nu o birjă, justificându-și opțiunea simplu: „Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja 3 ruble, și aceste 3 ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din Maramureș”. Refuza mulțumirile publice și nu accepta ca numele său să fie dat unor edificii pe care le-a finanțat. A ajuns membru de onoare al Academiei Române, primul preşedinte al Parlamentului României Mari, senator al Transilvaniei, deputat în patru judeţe basarabene: Tighina, Orhei, Lăpuşna şi Bălţi. La 15 aprilie 1926 a plecat la cele veşnice. A avut parte de funeralii naţionale, iar la catafalcul său a fost prezent întregul guvern, în frunte cu generalul Averescu. Spunea: „Carte şi iar carte! Şcoli şi iară şcoli! Biserici şi iar biserici! Prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe… Eu îs cu totul la dispoziţiunea ţării mele cu mintea cât mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima şi cu toată averea mea… Eu ţin la folosul naţiunii, nu la fala mea…”. Care este numele acestui cel mai mare filantrop român…………………………

40.Câte localități și câte raioane ale R.Moldova au votat deja unirea cu România în 2018 până la data la care răspundeți la această întrebare?………………………………………………..

Descarcă de AICI FIȘA DE CONCURS

SĂRBĂTORI FERICITE 2017/2018 AGIRo

Sarbatori fericite AGIRo

Dragi educatoare, învățători și profesori din România,

Dragi colege și colegi români din R.Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Ungaria, Grecia și Croația,

În numele Consiliului Director al Asociației Generale a Învățătorilor din România vă doresc

SĂRBĂTORI FERICITE!

Fiți mândri de profesia voastră fiindcă, vorba lui Simion Mehedinți: „Cine ară mereu şi samănă mereu, trebuie de la o vreme să şi secere.. . Pentru ce? Pentru că ori cum ar fi timpul, lucrul de căpetenie e omul, adică sârguinţa şi metoda lui de lucru. Omul biruie şi vremea, când vrea cu toată hotărârea… Un lucru trebuie să stea neclintit în faţa ochilor: «Nu legea, nu cartea, regulamentul, revizorul, inspectorul ori Ministerul fac şcoala. Ci o faci zilnic tu, cel care te sui la catedră. De felul cum te-ai gândit (sau nu te-ai gândit) la lecţie, de chipul cum priveşti (ori nu priveşti) pe copii, de metoda cu care explici (ori nu explici în destul) lecţiile… de fiecare pas, de fiecare cuvânt, de fiecare gest al tău, atârnă soarta viitoare a învăţământului.

Dacă tu eşti dascăl adevărat, poate universul întreg să fie hâd şi şubred ca o şandrama veche, tu, în sfera şcoalei tale, eşti izvor de lumină, de frumuseţe şi armonie; fiindcă tu eşti pentru copil însuşi centrul, universul.

Aşa dar, şi azi şi mâine şi totdeauna, hotărâtor lucru e personalitatea. Cine are fire de dascăl, implineşte singur aproape toate lipsurile câte se ating de şcoala lui. Cine nu calcă a dascăl, poate să aibă la îndemână întreg bugetul ţării numai pentru şcoala lui, şi tot nimica nu va face.

Căci cine are darul dăscăliei, viaţa aceluia ca şi iedera de arbore, i se leagă numai de ale şcoalei. Iar asta se simte îndată. Din ziua întâi, din ceasul întâi, copiii văd (apoi văd şi părinţii) că Domnul cutare e profesor… el e cartea, el e legea, regulamentul, directorul, inspectorul şi ministrul acelei şcoli. Prin urmare, nu e vorbă deşartă, ci fapt pipăit, în fiecare clipă, că adevăratul reformator al şcoalei, e cel care se suie la catedră, dacă e om.. »” . (Din «Revista învăţătorimii române» 1927).

Inspirați-vă din spusele unui învățător sălăjean care în 1928 spunea: «Vreau să fiu Mesia care să sufere pentru voi; vreau să fiu Păstorul pălmuit şi scuipat. Am venit din depărtări pentru voi. Priviţi-mă ca pe un duşman, alungaţi-mă, loviţi-mă cu pietrele urii voastre, dar lăsaţi-mi curtea Şcoalei plină de copii, să-i văd strecurându-se ca razele în jurul meu. Pe aceşti copii vi-i cer: daţi-mi-i! Din sufletele lor vreau să frământ plămada din care să dospească pâinea spirituală a zilelor de mâine…»

De sărbători încărcați-vă bateriile în sânul familiei și al prietenilor:

Colindați, colindați

Pe la case de români,

Pe la oameni dragi şi buni!

Să aveţi ferestre-n soare

Acum de sărbători,

Să-i primiţi cu drag la masă

Pe colindători!

Fericiţi să fiţi cu toţii

Şi să fiţi bogaţi!

Să aveţi colaci la masă,

Să vă bucuraţi!

         P.S. Până prin 20 ianuarie vom expedia toate volumele și toate adeverințele AGIRo celor care le așteaptă.

INFORMAȚII PENTRU PERIOADA 1 AUGUST – 13 AUGUST

INFORMAȚII PENTRU PERIOADA 1 AUGUST – 13 AUGUST

IMPORTANT: din dimineața de 1 august și până în seara de 7 august voi comunica mai greu fiind deja în R.Moldova și apoi în Ucraina.

Din dimineața de 1 august și până în 5 august la prânz pot răspunde doar la telefonul de MD: 0037379305098.

Din seara de 5 august și pănă în seara de 7 august pot răspunde doar la telefonul de Ucraina: 00380508674991

 

I.PENTRU CONGRESUL DE LA CHIȘINĂU (din 1 august până în 5 august):

1.Colegii din MD ne vor întâmpina (înainte de a ajunge la cazare) în 1 august la ora 12 la Castelul Manuc Bei din Orașul Hîncești, str.Mitropolit Varlaam, 51. Aici va fi deja program nu doar o simplă primire. Vom și servi aici o gustare de prânz. Să ne străduim să nu întârziem.

Colegii care vin cu transport public direct în Chișinău, în caz că nu trec prin Hâncești, vor fi așteptați de gazde la hotel și aduși la Hâncești. Aceștia ar trebui să ajungă la Chișinău cel târziu la ora 11 ca să poată fi aduși la Hâncești la ora 12. Acești colegi care vin cu transport public și nu trec prin Hâncești să comunicați cu Daniela State prin mesaj facebook sau email statedaniela76@gmail.com

2.Repartizare la cazare (atașez tabele cu o repartizare orientativă):

Colegii care vin cu autocarul meu (plus colegii din Ucraina și plus Cătălin) vor sta la Hotel Iris, Chișinău, Petricani 17

Ceilalți colegi vor sta la Hotelul Institutul Muncii, Chișinău, str. Zimbrului 10 (aici vom lua toți masa de cele mai multe ori)

3.Programul vi-l atașez. Adaug niște adrese necesare în zilele congresului:

Liceul „Spiru Haret”, Strada Maria Cebotari 53, Chișinău MD-2012, Moldova (este Liceul unde vor avea loc formările)

Cina festivă din 3 aug , la Complexul de agrement, Hotel-restaurant „STEJĂRIŞ”, Chişinău, şoseaua Balcani, km 26,

Castel MIMI Strada DACIA Nr. 1. s.Bulboaca, r.Anenii Noi.

  1. DOAR PENTRU CEI CARE VIN LA CHIȘINĂU CU AUTOCARUL MEU:

Traseu:

-din Slatina (Olt) în 31 iulie la ora 18 vom porni grupul de AR, DJ, OT

-din Pitești în 31 iulie la ora 19,30 vom lua grupul de VL

-din Gara de Nord (București), la ora 21,30 vom lua colegi din PH, CT, CL

-din Brăila luăm colegi în 1 aug. ora 1,30 – 2,30

-din Galați luăm colegi în 1 aug. la ora 3,30 – 4,30

-din Cahul luăm colegii în 1 aug. la ora 5,30 – 6,30

-La Hâncești trebuie să fim în 1 august ora 12. În R.Moldova, în cele 4 zile, vom vizita și alte localități de acolo.

-în 5 august intrăm în România și trecem prin Galați

-în 5 august intrăm în Ucraina prin Galați și mergem la Izmail

-în 7 august ieșim din Ucraina prin Galați, Brăila

-din Galați, Brăila cea mai mare parte se întorc prin București la Slatina, iar o parte merg la Eforie Sud pentru încă 6 zile (final traseu)

 

II.PENTRU ACTIVITATEA DE LA IZMAIL din 5 august până în 7 august:

Colegii din Botoșani se vor caza la hotel Premium

Ceilalți colegi ne vom caza la Art-hotel din Izmail, str Gagarina nr 62.

Activitatea de plen va fi în data de 6 august 2017, orele 10.00, în Sala Festivă a Universității Umaniste de Stat din Izmail, str. Repin, nr.12. Activitatea se desfășoară în chiar Ziua Internațională a Prieteniei.

 

III.PENTRU CONGRESUL DE LA EFORIE SUD (din 7 august până în 13 august):

Cazare la hotelurile Excelsior, Crișana și Cosmos.

Ședința de plen la care vom fi prezenți toți va fi în 9 august la Hotel Europa din Eforie Nord str Republicii 13 (în Eforie Sud nu aveau o sală care să îi încapă pe toți ce 600 colegi prezenți).

Cursurile curente vor fi în Eforie Sud în primele 3 zile: 8, 9 și 10 (de regulă dimineața, la cerere vor fi și după amiaza). Vom reveni cu programul detaliat.

Cu bine,

Viorel Dolha

Președintele AGIRo

0723259290, 0744195155

PROGRAM CHIȘINĂU

Program congres Chisinau

BANNER IZMAIL

Banner Izmail