www.Învăţători.ro

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România

Cronica celui de-al XXXI-lea Congres AGIRo

Congresele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo) se deosebesc de celelalte adunări ale dăscălimii prin amploare şi prin faptul că la ele nu este refuzată prezenţa niciunui cadru didactic. Dacă în 2006 la Arad au fost 750 participanţi, în 2008 la Palatul Parlamentului au fost 1300, în 2009 la Bucureşti au fost 950, în 2010 între 27-31 august la Constanţa – Eforie Sud au fost 950 de învăţători, educatoare, profesori, universitari, inspectori şcolari din toate judeţele ţării, 70 de cadre didactice române de peste hotare şi, în premieră la această ediţie, 300 de membri ai familiilor cadrelor didactice. Pentru şedinţa de deschidere nici nu s-a găsit sală care să-i încapă pe toţi.

Ca întotdeauna au fost lansate invitaţii preşedenţiei, primului-ministru, MECTS, tuturor parlamentarilor din comisiile pentru învăţământ, şefilor partidelor parlamentare, foştilor miniştri ai educaţiei în viaţă, tuturor liderilor sindicali, universităţilor şi autorităţilor locale din judeţul gazdă. La acest al XXXI-lea congres AGIRo organizat la Constanţa, după ce în urmă cu 100 de ani, în 1910, tot aici fusese un alt congres AGIRo, a participat şi o delegaţie oficială a Ministerului Educaţiei din R.Moldova, condusă de ministrul Leonid Bujor.

Specialişti de prestigiu în ştiinţele educaţiei, furnizori de formare profesională, soft educaţional şi carte şcolară au conferenţiat, au demarat proiecte, au încheiat parteneriate cu reprezentanţii celor 49 asociaţii/sucursale judeţene/de sector membre AGIRo. Nume ca INTUITEXT, SIVECO, Centrul Educaţia 2000+, IRSCA EDUCATION şi edituri de prestigiu au fost alături de participanţi.

O mai mare funcţionalitate a departamentelor şi structurilor AGIRo a fost principalul scop al congresului. Pentru omogenizarea acestor grupuri de lucru şi de iniţiativă durata congresului a fost de 5 zile.

Cârcotaşilor care întreabă ce rezultate concrete s-au obţinut le spunem că dascălii nu producem fabrici şi uzine şi îi rugăm chiar pe dumnealor să scrie un eseu despre importanţa măcar a şederii împreună tâmplă fierbine lângă tâmplă a 950 de profesori timp de 5 zile la care se mai adaugă faptul că până în ultima zi luaseră cuvântul TOŢI cei au dorit şi că ministrul educaţiei i-a ascultat pe absolut toţi în plen sau informal în sala de mese şi le-a răspuns FIECĂRUIA. Vor fi rămas frustraţi câţiva demnitari locali că nu au vorbit în prima zi, că nu au vorbit atunci când rangul le-o cerea, ba chiar că nu li s-a dat microfonul înaintea lui Tudor Gheorghe. Prioritate au dascălii care au avut propuneri şi înalţii demnitari care le-ar putea rezolva.

,,DACĂ SOARTA NU M-AR FI PUS ACOLO UNDE SUNT, AŞ FI FOST ÎNVĂŢĂTOR“ (din mesajul tronului către un fost congres învăţătoresc)

Cei prezenţi în sala teatrului ,,Oleg Danovski“ din Constanţa au votat în unanimitate acordarea tilului de membru de onoare al AGIRo pentru Domnul Ministru al Educaţiei Leonid Bujor din Chişinău şi pentru demnitarii români care onorează şi sprijină pentru a treia oară congresul AGIRo (Ecaterina Andronescu şi Eugen Tomac).

Doamna Ministru Ecaterina Andronescu a spus în cuvântul său că se consideră ca slujitor al şcolii membru de drept AGIRo şi nu neapărat unul de onoare. Adăugăm că la precedentele două congrese ne-a sprijinit cu generozitate în organizare şi că în 2009 în chiar zilele congresului a făcut schimbări în textul proiectului legii educaţiei postat pe site-ul ministerului la propunerea AGIRo. După unii această atitudine apaţine trecutului şi ar fi nevoie de ,,pasul înainte“. După cei prezenţi Dumneaei a meritat aplauze şi preţuire.

Domnul Secretar de Stat Eugen Tomac este cel care fiind în fruntea Departamnentului pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni nu a lipsit de la niciunul dintre congrese şi ne-a acordat un sprijin consistent care a făcut să poată fi împreună cu noi 70 de colegi români de peste hotare care apără frontierele limbii române.

Ar fi corespuns criteriului a trei prezenţe la congresul AGIRo şi Doamna Secretar de Stat Oana Badea care confirmase că va onora şi această invitaţie. Preşedintele AGIRo îi pregătise această diplomă cu toate că în urmă cu 4 luni îl scosese afară din birou fiindcă timp de 3 minute o exasperase cu pledoaria pentru repararea discriminărilor la încadrare. Dumneaei spusese că ştie de aceste crase discriminări dar că are acum alte priorităţi.

Diploma ,,Radio Erevan“ a reuşit datorită consilierilor săi să o ia Domnul Mihail Hărdău – preşedinte al comisiei senatoriale pentru învăţământ. Uitând că Dumnealui a dictat textul legii 387 neţinând cont de propunerile AGIRo, acuză în mesajul său că preşedintele AGIRo nu protestează îndeajuns împotriva nedreptăţilor legii 387 fiindcă s-ar fi văzut cu ,,sacii în căruţă“. Realitatea este că preşedintele AGIRo nu este ,,cu sacii în căruţă“, ci este în situaţia exact contrară de institutor conform aberantei 387 şi a OM 3235 şi că a protestat în toată presa, la toate întâlnirile, că a făcut şi plângere prealabilă. De la Caragiale încoace nu s-a mai pomenit o asemenea scrisoare. Preşedintele AGIRo ar fi făcut-o pierdută dacă ar fi fost sunat măcar de o secretară a Domului Hărdău. Dar aşa stă treaba cu ,,pasul înainte“ în clamata relaţie cu asociaţiile profesionale şi cu ,,recredibilizarea“ instituţiilor şi demnitarilor care uită că ei fac legile şi pe cele bune şi pe cele strâmbe şi că tot ei le pot îndrepta.

DEMNITARI SCOŞI LA TABLĂ SAU ,,CUI ARE I SE MAI DĂ ŞI CUI N-ARE I SE VA LUA“

Fiecare demnitar a trebuit să răspundă cu DA sau NU unor întrebări. Fiindcă era reprezentantul curentului politic care susţine cota unică de impozitare şi implicit o solidaritate inversă decât în statele moderne (a văduvelor, gravidelor, invalizilor, copiilor, pensionarilor, a salariaţilor cu venituri mici cu bancherii şi patronii), preşedintele Crin Antonescu a fost întrebat:

– Este adevărat că patronii români îşi procură materia primă cam la aceleaşi preţuri ca patronii din UE?

– Este adevărat că patronii români sunt impozitaţi cam la fel cu patronii din UE?

– Este adevărat că patronii români îşi plătesc angajaţii de 10-20 de ori mai puţin decât patronii din UE?

– Este adevărat că patronii români îşi vând marfa la aceleaşi preţuri ca patronii din UE?

Răspunzând cu DA la toate întrebările de mai sus înseamnă că preşedintele PNL a recunoscut, pe cale logică, că patronii români au un profit (ca procent) mult mai mare decât cei din UE şi că s-au obişnuit ca din primul an de activitate să aibă şi vilă şi jeep şi cont în străinătate.

Preşedintele AGIRo a acuzat că statul prin ridicolul de mic salariu minim încurajează nu economia de piaţă ci ori unităţi neviabile ori, efectiv, o expoatare cruntă a angajaţilor care încă au rămas în ţară. Se salvează de această exploatare doar cei care aleg să muncească în străinătate la patroni care se mulţumesc cu un profit mai mic plătindu-i de 10 ori mai mult. Preşedintele AGIRo a mai cerut să înceteze dezinformarea cum că bugetarii ar fi mulţi. În UE sunt în medie 30 de bugetari la 100 de salariaţi, iar în România erau doar 19 bugetari la 100 de angajaţi şi asta înainte de disponibilizări. Vrea statul român să intre în disoluţie sau în alt trend decât cel UE? A mai cerut o strategie de creştere a nivelului de trai care ar trebui să fie singurul scop al intrării în UE a României.

Preşedintele Băsescu (care anul trecut a fost prezent la congres) şi premierul Boc (care a fost coleg de facultate cu Viorel Dolha – preşedintele AGIRo) au fost rugaţi ferm de domnul Dolha în apluzele sălii să înceteze cu sperietoarea grecizării României. ,,Dă, Doamne, să avem 2500 euro salariu ca în Grecia şi să ni se ia al 14-lea salariu!”. După citirea mesajului premierului Boc şi anunţul că ministrul Funeriu va fi prezent în a doua zi la congres Dolha a afirmat că în mod logic ar trebi să fie ferict că a apucat un premier care să îi fie fost coleg şi un ministru care este din acelaşi oraş cu el. În acelaşi timp a spus că aşteaptă de la domnul ministru Funeriu ca la congres sau în zilele imediat următoare „să treacă testul de dreaptă judecată“ prin efectuarea unor modificări ale unor texte normative cu prevederi aberante. Doar asta ar fi un semn pentru „un pas înainte” în „recredibilizarea instituţiilor“. Preşedintele AGIRo a rugat asistenţa să nu mai fie apelat cu ,,preşedinte” fiindcă în ziua de azi acest cuvânt nu îl onorează, glumind că poate şi în statut ar trebui să se modifice cu „director“, „împărat“ sau orice altceva.

S-a pomenit de faptul că prea miroase a ’907 şi că atunci învăţătorii au fost cei discutaţi în parlament că ar fi instigat ţăranii să nu mai rabde. Sala i-a aplaudat frenetic pe acei „instigatori“ şi pe sutele de foşti membri AGIRo pe care comuniştii i-au executat sau aruncat în temniţe pentru instigare. Participanţii au primit o listă a acestor martiri AGIRo între care sunt şi Ion Mihalache – care a fost şi preşedinte al AGIRo şi D.V.Ţoni – cel mai important preşedinte AGIRo din perioada interbelică în speranţa ca această listă să ne folosească de reper celor cu adevarat dascăli sau măcar ca referinţă istorică celorlalţi. Dl învăţător Petrescu a motivat ca multe dintre documentele de arhivă inclusiv carnetul de membru al AGIRo a trebuit să le ascundă şi să le ardă ca să nu fie acuzat de trădare a statului (comunist evident). Emoţionantă a fost întâlnirea cu domnul Victor Paulian, fost deţinut politic, care ne-a vorbit despre umilinţele la care a fost supus în anii de temniţă. Cu acesta, cu urmaşa familiei de patrioţi Crihan şi cu încă alţi seniori ai AGIRo liderul asociaţiei s-a întreţinut şi în particular preferându-i unor demnitari locali. Preşedintele AGIRo a regretat că nu crede că va avea onoarea de a fi închis pentru „instigare“, dar poate măcar să refuze propuneri tentante care să îi creeze „obligaţii“. Şi a refuzat. La microfon.

Domnul Crin Antonescu şi-a exprimat convingerea că, dacă mai ţine ceva în ţara aceasta, ţine datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. A subliniat necesitatea numirii unor oameni de prestigiu, care să se ocupe de educaţie, oameni care să respecte educaţia, astfel încât şi la noi să devină realizabile două lucruri care, în alte ţări, sunt sfinte: orice copil să aibă acces la educaţie şi condiţia celui care oficiază actul educaţiei să nu mai fie una umilă. Fiu de învăţătoare şi profesor şi dascăl la rândul său, a declarat că se va simţi jignit, atâta vreme cât munca noastră va fi măsurată cu ceasul de taximetru, cu ora şi ne-a urat succes, curaj şi… răbdare.

Domnul Andrei Marga a fost provocat să comenteze faptul că doar de la Cluj au fost 2 miniştri care au demisionat datorită insuficienţei bugetului educaţiei. Andrei Marga, cel mai mediatizat intelectual român în 2010 după o monitorizare realizată de agenţia MediaIQ, a amintit, dacă mai era nevoie, că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu. După părerea dumnealui, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa“ de a nu obţine niciun proiect de lege valabil. Legea Educaţiei este plină de greşeli gramaticale şi de erori logice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări.

„NAINTE, ÎNVĂŢĂTORI, UNIŢI!“

În sala în care a răsunat iarăşi după 100 de ani vechiul „Imn al învăţătorilor“ cu versurile Pe-ntinsul ţării răspândiţi,/ De sus s-avem sfântă poruncă:/<Nainte, învăţători, uniţi!>“, s-a spus că în anii marii şi adevăratei crize din ‘29-‘33 dascălii români, mai toţi reuniţi în AGIRo nu au făcut grevă acceptând curbe de sacrificiu de 5 -10 %, dar atunci salariul lor era mai mare decât al celor din Grecia de 3 ori iar în România veneau la munca de jos italieni şi greci.

Domnul Cristian Dumitrescu, preşedintele comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor a menţionat că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită“, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!

Doamna Ministru Ecaterina Andronescu ne-a asigurat că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită“, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ. Dar orice lege, cât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare.

Medalia de aur a fost oferită anul trecut delegaţiei din zona Timoc-Morava din Serbia. Statul român nu a reclamat nici acum instituţiilor europene că Belgradul refuză dreptul la 2 ore pe săptămână de limbă română celor din această regiune care au cerut-o şi care o cer şi în acest an. Medalia (oferită primului congres de către Universitatea ,,Aurel Vlaicu“ din Arad) a fost transmisă, anul acesta, Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România – filiala R.Moldova, înregistrată cu acest nume la Ministerul Justiţiei din Chişinău prin eforturile Doamnei prof.dr. Mariana Marin şi al lui Viorel Dolha, primiţi la Chişinău şi încurajaţi de Vicepremierul Ion Negrei şi Ministrul Leonid Bujor.

Cuvântarea domnului Leonid Bujor, ministrul învăţământului din R.Moldova, a fost foarte emoţionantă. Numindu-ne „fraţi de meserie“, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare“, în şcoli. În R.Moldova s-a trecut la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum. Prima lecţie, în prima zi de şcoală, prin decizie ministerială, va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din R.Moldova. S-a semnat acum de cei doi miniştri acordul de recunoaştere reciprocă a diplomelor din cele două ţări. Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!“. În a doua zi de congres cei doi miniştri au servit masa alături şi împreună cu sutele de dascăli. Preşedintele AGIRo le-a spus atât lui Leonid Bujor cât şi lui Petru Funeriu că îi socoteşte în egală măsură miniştri săi.

Mesajul Domnului Dr. Ion Popescu, Preşedinte al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina“, Deputat al poporului din Ucraina, Vice-preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a fost prezentat de colegul Bostan Constantin din Cernăuţi în aplauzele sălii pentru ceea ce face domnul Ion Popescu în apărarea drepturilor tuturor românilor de peste hotare.

Parlamentarii prezenţi s-au angajat să facă o propunere legislativă care să reia tradiţia prin care Ziua Învăţătorului să se serbeze la 30 iunie, nu la date artificial stabilite şi o iniţiativa legislativă a serbării Limbii Române şi în ţara noastră la 31 august aşa cum se sărbătoreşte în R.Moldova. Ediţia 0 a zilei ,,Limbii române“ a fost marcată cu ocazia congresului pe scena din faţa restaurantului Măgura, unde au avut loc, în fiecare seară, spectacole oferite de elevi, dar şi de ansambluri profesioniste din ţară.

Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski“ s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, cuprinzând secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor“, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama“!

FUNERIU: ,,ORICE ESTE ÎN DETRIMENTUL DASCĂLILOR, POATE SĂ AFECTEZE ACTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT“

Aşa a răspuns Ministrul Funeriu la problema salariilor reduse cu 25% şi a nedecontării navetei de către unii primari. Învăţătorii şi profesorii i-au pus ministrului zeci de întrebări, i-au prezentat diverse soluţii şi propuneri legate de învăţământ. Nu în ultimul rând, dascălii s-au grabit să-şi spună şi „of-ul“ personal, punctual. La Cazino Eforie Sud şi apoi la sala Măgura, ministrul Funeriu a ascultat şi a răspuns participanţilor peste 5 ore. Dascălii şi-au expus problemele clar şi la obiect, dar li s-a răspuns făcându-se apel la calităţile noastre omeneşti (răbdare, înţelegere), cum bine a spus o colegă, prin „şantaj emoţional“.

Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, ministrul a subliniat care sunt valorile ţărilor respective, în jurul cărora se adună oamenii, în vremuri de criză. Germania s-a ridicat prin muncă, americanii au ca simbol valoarea numită „visul american“, pe japonezi, instituţia împăratului, istoria, îi face să fie puternici, Franţa are libertate, egalitate, fraternitate. Domnul ministru (al 100-lea ministru al învăţământului, din ţara noastră) a cerut să fie ajutat în încercările de recredibilizare a învăţământului românesc, precizând că acest proces se poate face prin seriozitate şi trebuie să aibă o continuitate şi după schimbarea miniştrilor. În acest scop, i-a solicitat domnului preşedinte să-i adreseze o scrisoare oficială, cu care să se simtă mai bine „înarmat“, în faţa ministrului finanţelor, pentru că, se ştie, fără fonduri este greu de reaşezat învăţământul acolo unde-i este locul.

Preşedintele AGIRo i-a reproşat ministrului că arcul guvernamental a respins la Cameră „cultivarea patriotismului“ în lege adăugând că doar snobii credeau că francezii, germanii etc şi-au dorit vreodată să fie altceva decât francezi, germani etc. Mai mult cu ocazia actualei crize se vede că fiecare stat UE „defilează“ cu propriul buget, şi se acoperă cu propria plapumă. I-a mai amintit ministrului că la investire a spus că are ca model Corea. În Corea învăţătorii şi educatoarele sunt plătiţi mai bine cu câteva procente decât cei din ciclul gimnazial. Diferenţe la salariu între cei care predau la ciclul primar sau gimnazial nu există nici în UE. Doar la noi prin legea 387 şi OM 3235 s-au instituit discriminări demne de teatrul absurdului. Documente ale UE mai arată textual că o reducere a efectivului claselor duce la creşterea calităţii actului educativ. Doar la noi se suţine de unii care nu au nimic în comun cu învăţământul, în mod lipsit de logică, opusul. În România în 2009 au revenit în medie 16 elevi la un învăţător în ciclul primar şi 11 elevi la un profesor în gimnaziu. Iată cum stă situaţia în alte ţări referitor la numărul de elevi la o educatoare: Finlanda -12, Ungaria -11, Islanda -5, Italia-13, Norvegia-12, Polonia-13, Slovacia-10, Spania-16, Suedia-12, Media europeană-15. Cu totul alta este media preşcolarilor la o educatoare în Africa -23. Iată cum stă situaţia în alte ţări referitor la numărul de elevi la un învăţător: Finlanda -16, Ungaria -11, Italia-11, Norvegia-12, Polonia-13, Spania-15, Suedia-12, Belgia -15, Media europeană-17, SUA- 16 elevi la un învăţător. Cu totul alta este media elevilor la ciclul primar în Africa -26, iar Congo 86.

Dolha a mai citat din Preşedintele Obama care spunea în 27 ianuarie 2010: „În secolul 21, una dintre cele mai bune programe anti-sărăcie este o lume a educaţiei de clasă.“ şi  ,,O naţiune bine educată este cheia succesului economic.“  Şi ,,Reducerea obstacolelor din calea unei bune educaţii este primul pas în a ajuta următoarea generaţie de americani prosperi.“ Preşedintele Obama a propus o creştere majoră (cu 6%) a finanţării pentru învăţământul primar şi secundar pentru anul următor, unul dintre puţinele domenii care creşte într-un an cu buget auster. Majorarea finanţării în învăţământ se încadrează într-un efort mai larg al administraţiei americane concentrand resursele limitate pe termen lung pentru sănătatea economică a naţiunii prin educaţie.

În numele Consiliului Director AGIRo (Ionel-Cătălin Diaconu, Margareta Gheorghiţă, Aprilia Gălbenuş, Adina Tulbure, Gheorghe Amaicei, Dan Parpală, Viorel Dolha, Ecaterina Rupesac) doamna Gălbenuş a prezentat o listă care centraliza toate propunerile venite din ţară, fapt care l-a determinat pe domnul ministru Funeriu să exclame: „Aceasta-i atitudine, să se spună lucrurilor pe nume!“.

Când Ministrul a vorbit de începutul de an şcolar, preşedintele AGIRo a spus că personal nu crede că dascălii vor accepta după 1 octombrie să intre la clasă cât timp rămâne diminuarea de 20% a salariului, actualele discriminări la încadrare sau grilele de salarizare de care se aude. Dolha a mai taxat ca neacceptabile pentru democraţie remarcile prin care puterea încearcă decredibilizarea sindicatelor.

Au mai luat cuvântul: domnul Teodor Pătrăuţă Decan al Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii de Vest ,,Vasile Goldiş“ Arad care a sprijinit apariţia volumului „Portrete de dascăli“. La congres au mai fost distribuite Buletinul congresului şi Revista AGIRo însumând 450 pagini. Universitatea arădeană a făcut şi invitaţia de a găzdui simpozionul ,,Portrete de dascăli“ în 2011 şi Congresul AGIRo în 2012 când se vor împlini 200 de ani de la înfiinţarea primei şcoli din spaţiul românesc care pregătea învăţători români – Preparandia de la Arad (1812), eveniment aflat în calendarul UE. Ca să întărească sprijinul autorităţilor locale arădene pentru acest eveniment, la congres a fost prezent şi primarul Aradului Gheorghe Falcă. Au mai luat cuvântul la congres şi alţi parlamentari şi oficiali din Constanţa şi Eforie.

După Viorel Dolha trebuie să ţinem ştacheta la fel de sus, să vrem mult, să vedem departe, să fim deschişi, să nu fim banali, să fim generoşi cu elevii şi colegii, să fim exigenţi cu noi şi cu cei care decid, să propunem doar lucruri pentru care avem argumente şi care stau în picioare din punct de vedere principial, să fim diplomaţi dar să nu minţim, să nu fim naivi, să nu fim deprimaţi niciodată ci să gândim cum îndreptăm lucrurile, să mizăm pe buna intenţie a oamenilor, să ne placă să fim contrazişi, să respectăm instituţiile dar să fim exigenţi cu ele, să punem suflet şi să uităm de noi când suntem în slujba celorlalţi, când nu mai putem fi 100% dedicaţi funcţiei să lăsăm pe alţii, să nu rămânem cu resentimente dacă cineva ne-a dezamăgit vreodată, să copleşim prin principii, să reducem la minim formalismul şi rutina, ceea ce le citim din cărţi copiilor trebuie să şi aplicăm. Toţi dascălii trebuie sa fie modele. Dascălii niciodată nu trebuie să simtă ca omul comun sau să gândească precum precupeţii. Cadrele didactice trebuie sa fie mai mult decât ,,salariaţi din sistemul bugetar“, lor le scrie în fişa postului că sunt învăţătorii neamului şi trebuie să deschidă ochii românului fie şi instigându-l atunci când este înfometat sau scos din ţara lui, iar românul nu realizează că asta i se întâmplă.

Vor fi şi unii dezamăgiţi de acest congres… Dar cine poate să pună în gura invitaţilor vorbe pe care participanţii şi-le-ar dori auzite? Cine poate face ca demnitarii să îşi ţină apoi promisiunile? Rămâne să credem că ministrul şi ceilalţi demnitari chiar vor invita conducerea AGIRo la consultări şi că vor răspunde pozitiv adresei oficial înregistrate cuprinzând propunerile congresului. Sperăm la „un pas înainte“ care ar „recredibiliza“ şi instituţii ale statului român şi clamatul rol al „asociaţiilor profesionale“.

Cronică realizată pe baza notelor colegilor Vasile Munteanu, Petronela Slavu, Gelu Dragoş, Luminita Mirica-Bobit, Diana Adam şi Nela Răceanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s